Taranii de oras

În oraşul care s-a bucurat de titulatura de Capitală Culturală Europeană, există sibieni care trăiesc din profitul pe care-l obţin din creşterea animalelor chiar în mijlocul oraşului. Cresc porci, vaci, oi pe care le vând apoi sibienilor, care preferă să cumpere de la „ţăranii de la oraş”.

 

Oamenii trudesc, se luptă cu mizeria şi uneori cu reclamaţiile vecinilor pentru „un trai decent”, iar când nu şi-l pot asigura îşi mai iau şi un serviciu pe lângă. „Dimineaţa la şase mă trezesc să dau de mâncare la animale, să fac curat în coteţe, iar la opt mă duc la serviciu. Cât sunt eu plecat se ocupă familia de ele, apoi după-amiază când mă întorc, mă apuc iar de porci şi de oi. Uite aşa jumătate de zi ţăran cu vite şi, cealaltă jumătate, sibian cu serviciu” spune Claudiu, care creşte porci în Guşteriţa.

În grajduri frumos amenajate sau în coteţe improvizate, oamenii cresc animale, care nu le aduc nici pe departe un venit decent, se plâng ei.

„Eu am trei vaci, dar nu pot să trăiesc doar din laptele pe care îl vând. Mai vin copii pe la mine şi mă ceartă că de ce mă chinui, dar ce să-i faci că nu poţi să trăieşti nici numai din pensie? Nepoţica, atunci când o iau în braţe spune «buni, zgâlie mânuţa ta» şi eu îi spun «zgârie, draga bunicii, că aşa e munca cu animalele, aspră şi grea»” povesteşte tanti Livia, care creşte de ani de zile vaci în Sibiu.

 

Munca ţăranului de la oraş, tot prost plătită

 

Nicu creşte porci de 17 ani, dar spune că aşa rău ca anul acesta nu i-a mers niciodată. Cu soţia a hotărât să vândă tot ce au şi de la anul să se angajeze. „Am vândut vreo şase şi mai am 13 porci, toţi între 100 şi 180 de kg. Dar mai mult de şapte lei pe kg de carne nu ia. Şi dacă pun pe hârtie porumbul cumpărat, grâul, vaccinurile, nu mai zic de munca noastră, îmi dau seama că nu rămân cu aproape nimic”, spune Nicu privindu-şi porcii înghesuiţi în boxă.

Un alt sibian, care locuieşte lângă parcul Sub Arini spune că deşi „nu te îmbogăţeşti din munca asta”, el o să crească bovine în continuare, pentru că „asta ştim să facem şi ne câştigăm cinstit pâinea”.

„Vara le las să pască în faţa casei, iar pentru iarnă fac fân că mi-am luat un lot de pământ acum câţiva ani. E mult de muncă la animale şi nu au sărbătoare, nu ai duminică, trebuie să fii mereu de serviciu cum s-ar spune, dar dacă asta am ales, asta facem” povesteşte crescătorul de animale.

 

Cumpărători mulţi cu bani puţini

 

De clienţi nu se plânge nimeni. Sibienii preferă marfa crescătorilor pentru că este mai proaspătă, mai sănătoasă şi mai ieftină. „Clienţi sunt, vin oamenii pentru că aud de la alţii că vindem, iar la noi e mai ieftin decât la supermarket. Era bine înainte când vindeam aici în târg, dar acum că l-au închis mai dăm câte un anunţ în ziar şi vin clienţii”, povesteşte nenea Nicu.

 

Reclamaţiile şi amenzile 

 

Crescătorii îşi ţin animalele sănătoase, le vaccinează, dar cu toate acestea majoritate încalcă legea prin munca pe care o practică. Creşterea animalelor mici şi a păsărilor de curte este permisă doar pe anumite străzi, cu condiţia ca acestea să fie ţinute în coteţe sau în curţi bine închise. „Mă reclamă vecinii că îi deranjează mirosul şi mă trezesc cu câte un control, dar plătesc, ce să fac, şi îmi văd mai departe de treabă”, oftează Ioan, care îşi creşte animalele pe calea Poplăcii. 

Dacă Inspecţia Sanitară de Stat Sibiu şi angajaţii Primăriei Sibiu verifică gospodăriile reclamate, reprezentanţii Directiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor spun că dacă animalele sunt sănătoase şi bine întreţinute, oamenii îşi pot vedea de munca lor liniştiţi. „Noi îi avem în evidenţă, le facem controale şi atât timp cât animalele nu sunt bolnave şi sunt respectate condiţiile de creştere şi întreţinere atunci este în regulă. Restul ţine de Consiliul Local şi îi priveşte pe ei” spune purtătorul de cuvât al DSVSA Sibiu, Ioan Penţea.