Duminică,
20.09.2020
Parțial Noros
Acum
11°C

Romania si Tratatul European de Guvernanta Fiscala

19 Februarie 2012 23:02

Pe bună dreptate, aderarea României la Tratatul European de Guvernare Fiscală a stârnit ample discuţii. Problema pe fond nu se cantonează exclusiv în domeniul fiscal-bugetar ci îmbracă în subtext serioase implicaţii economice şi în cele din urmă posibile conotaţii politice. Disputa pe seama unui protocol politic în principiu aprobativ al partidelor politice pare superfluă, simplă cheltuire de vorbe. Abia o dezbatere largă şi aprofundată premergătoare ratificării ar trebui să aducă cu sine lămuriri şi clarificări convingătoare, eventuale condiţionalităţi.

De remarcat un aparent paradox. Ideea unei Uniuni Europene a pornit de la considerente economice pentru ca acum, după o consolidare instituţional-politică, să întâmpine serioase dificultăţi structural-funcţionale tocmai pe terenul de pornire. Înadevăr, raportat la realitatea momentului astfel cum se înfăţişează pe ansamblu dar cu deosebire în anumite ţări cuprinse în vârtejul crizei, măsurile de stabilitate fiscală preconizate în Tratat se impun cu stringentă necesitate. Până în cele din urmă este vorba de o raţionalitate şi disciplinare fiscală, de care era nevoie încă înainte de aderarea la zona Euro. Tot Grecia oferă exemplul convingător.

Disciplinarea fiscală poate corecta în primul rând deficitul structural în sensul îmbunătăţirii modalităţilor de colectare (taxe, impozite şi alte venituri fiscale), controlul drastic al evaziunii fiscale cum şi cheltuirea eficientă a resurselor valutare însă problema de bază rămâne deficitul bugetar a cărui corecţie presupune redresare şi creştere economică. Aici este acum şi cu deosebire în perspectivă, adevărata provocare pentru Uniune ca şi pentru fiecare stat în parte. Esenţial pentru România este ca în cadrul parametrilor unionali să-şi poată pune în valoare, fără restricţii artificiale şi cu sprijin efectiv din partea Uniunii, propriile resurse de venituri, propriile capacităţi de producţie. Deşi în circumstanţe nefavorabile am pierdut destul de mult din rezervele economice inclusiv datorită nepăsării noastre şi goanei nesăbuite după câştiguri nemuncite, România are încă un bagaj economic remarcabil ce se aşteaptă să fie pus în valoare prin muncă, pricepere şi răspundere. Până la ora actuală nu ne-am convins deplin de avantajele aderării dincolo de accentuarea pe controlul emigraţiei, al contrabandei şi controlului frontierei, al corupţiei şi justiţiei, domenii de interes deopotrivă pentru Uniune. În problemele economice de fond n-am avansat semnificativ între altele şi datorită unor condiţionalităţi restrictive. Aşa de pildă este inadmisibil ca România să poată ieşi pe piaţă doar cu un singur produs omologat. Să nu ne ascundem după deget: nu s-a dorit, nu ştim în ce măsură se va dori ca România să devină nu numai o zonă de consum ci şi una de producţie concurenţială. Am fost stimulaţi mai degrabă să ne lepădăm de resursele şi mijloacele productive decât să ne refacem capacităţile şi să le gestionăm noi mai mult decâr să le dăm pe mână străină. Suntem în continuare îndemnaţi să scoatem la vânzare ce mai avem, ştiindu-se că nu dispunem de capitalul autohton necesar pentru a-i concura pe cumpărătorii străini. Aceste elemente de protecţie şi stimulare a economiei pe mână românească trebuiesc avute în vedere la loc de frunte atunci când subscriem la integrare în general ca şi la diferitele sale forme de manifestare, cum ar fi şi Tratatul de Guvernanţă Fiscală.

Cum se ştie, Marea Britanie nu aderă la Tratat, n-a aderat nici la zona Euro şi în general adoptă o atitudine rezervată deşi este membră deplină a Uniunii. Probabil relaţiile speciale pe care le întreţine cu SUA şi Canada, cu asociaţii din Commonwealth, îi cere o marjă de acţiune depăşind îngrădirile europene. Am înţeles că Cehia nu aderă ta Tratat (se zice deocamdată) din motive constituţionale. Se mai spune pe ici pe colo, în special de eurosceptici, că Franţa dar mai ales Germania ar fi anume interesate în reuşita Uniunii. Că Hitler n-a reuşit cu arsenalul de război ce reuşeşte Merkel cu arsenalul financiar-economic. Nu ştiu câtă bună credinţă răzbate din atare alegaţii. Ceea ce ştim cu toţii, Germania a renăscut economic în urma ambelor războaie din propria cenuşă prin muncă, organizare şi seriozitate, exemple demn de urmat de oricine.

În ce ne priveşte socot că politic trebuia să dăm un semnal că subscriem  la Tratat, semnarea unui Protocol în acest sens de partidele politice fiind binevenită, chiar dacă nu cu graba mai puţin justificată pretextată de alianţa de la putere. Nici refuzul opoziţiei nu pare justificat, ceea ce pretind ei (examinarea conţinutului, implicaţiilor, urmărilor) putând a fi făcută nu în termen de câteva zile până la semnare ci mai aşezat, în termenul mai îndelungat, respectiv până la ratificare. Nu e bine că în probleme de o atare anvergură, de cert interes naţional, nu se ajunge la o abordare comună.

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus