Sub zapada

Am fost la deszăpezire, săptămâna trecută, cu niște prieteni, într-o comună. Nisese mult. Zăpada avea pe alocuri și cinci metri înălțime. Multe din case abia se mai zăreau. Drumul era semnalizat cu pungi. Undeva în centrul comunei, un excavator săpa la rădăcina unei vile. Dăduse de pământ, dar, dacă tot ajunsese, făcea o groapă pentru o viitoare anexă, din câte am înțeles. Era vila primarului și era normal să fie deszăpezită prima... Mai aflu că la operațiunea de deszăpezire au venit mulți membri din PDL, inclusiv de la organizația de tineret. Lăudabil, numai că aflu de o listă de priorități, care cuprinde casele celorlalți membri din PDL aflate sub zăpadă. ”E normal să avem grijă de ai noștri mai întâi, nu crezi?”, îmi zice un tânăr pedelist cu zâmbetul pe buze. La un moment dat, cum stăteam noi cu lopețile în spate și ne holbam, un moșulche vine la un grup de pedeliști de lângă mine și zice: ”Nu vreți să mă ajutați să îmi găsesc casa?” Grupul acceptă, că tot stătea degeaba, iar eu mă ofer voluntar. Îl urmăm pe bătrân spre marginea satului. Omul ne oprește pe vârful unui deal și ne arată cu degetul împrejur. ”Ia, vedeți aici, mă băieți...” Noi ne suflecăm palmele și începem să săpăm prin zăpadă. După o oră de făcut groapă, nici urmă de casă, gard sau altceva. Eu fac o pauză și îl întreb pe bătrân dacă e sigur că acolo îi e casa. Omul dă din cap afirmativ. Mai săpăm o jumătate de oră, dăm de pământ de vreo trei ori, însă în afară de pietre înghețate, nici urmă de casă. Îl întrebăm pe om iar dacă e sigur. Moșul însă e ferm. Acolo îi e casa, undeva sub cei cinci metri de zăpadă. Mai săpăm jumătate de oră, după care un tânăr pedelist îl ia la întrebări. ”Bre, ești sigur că e aici sau îți bați joc de noi?” Moșul se uită în ochii lui, oftează, după care se duce să arate pământul de pe fundul unei gropi săpate în zăpadă. ”Uite, acolo e, fiule... Acolo, la doi metri sub pământ... Acolo m-ați mutat de când mi-ați tăiat pensia... Nu e mare. Are doi metri pe un metru și e din lemn de stejar. N-are lumină, dar e liniște...” Tânărul pedelist, sprijinit în loptă, se uită șocat la bătrân. Moșul se uită în ochii lui. După un minut de pauză, îi spune: ”Hai, mă că am glumit. Nu mai știți de glumă? Casa e aici pe undeva, dar nu văd de zăpada asta mare...” Pedelistul răsuflă ușurat și, înainte să mai întrebe ceva, se apucă din nou să sape prin zăpadă. Moșul continuă, pe un ton trist:  ”Toată gospodăria mi-e aici, sub zăpadă. Casa e aici... Cotețul cu găini e dincolo. Grajdul cu cei cinci cai e la cinci metri în spatele casei. Apoi, în spatele grajdului e ferma de porci. Am 100 de porci, crescuți de mine. Apoi, după fermă, vine livada. Am o livadă de două mii de metri pătrați. Am plantat copacii în cincizeci de ani de muncă. Zi  de zi mi i-am imaginat cum cresc. I-am îngrijit ca pe copii mei. Apoi, sunt celelalte ferme ale vecinilor. Numai una și una... Cele mai frumoase ferme pe care le-ați văzut vreodată. Săpați, taică, poate le găsiți... nu se știe. Toată viața mea e sub zăpadă. Toate visele mele sunt acolo, sub zăpadă, în pământ... Săpați, taică, poate le găsiți. Că eu le caut de câțiva ani încoace și nu le mai găsesc...”

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi