Scrisoarea cea din urma a eroului sibian, soldat Radu Gheorghe

„Îmi este dor de toţi, dar de copilă mi se rupe inima”, aşa se încheia ultima scrisoare expediată de pe front de soldatul Gheorghe Radu soţiei sale Maria, în care soţul său îi pusese şi o floare presată, în semn „de nu mă uita”. Scrisoarea a fost trimisă înainte cu câteva zile de a fi răpus de glonţ duşman în luptele la care a luat parte pentru eliberarea teritoriilor româneşti la est de Prut, de sub ocupaţia imperiului sovietic. Soldatul Radu Gheorghe a căzut eroic în luptele din localitatea Mihalcea, zona Cernăuţi, la data de 4 iulie 1941, fiind înhumat de fraţii săi români în cimitirul localităţii Mihalcea.

Gheorghe Radu a văzut lumina zilei la 2 octombrie 1911, Sibiu, într-o familie de măiereni agricultori. A absolvit şcoala generala 7 clase în Sibiu. Era un tânăr înalt, plăcut, harnic şi bun creştin. S-a căsătorit la 6 noiembrie 1937, la 26 de ani, cu Maria Stângu. Căsătoria celor doi a fost binecuvântată, la 30 octombrie 1939, cu o fiică, Mărioara Radu. Cei doi au convieţuit aproape patru ani. În luna aprilie 1941, a fost concentrat la Divizia 1 Vânători de Munte Braşov – structură militară specializată în ducerea acţiunilor de luptă în teren muntos-împădurit, greu accesibil celorlalte arme. În perioada concentrării corespondează cu soţia, ultima scrisoare fiind trimisă înainte cu câteva zile de începerea Campaniei din Est.

Pe 22 iunie 1941, unităţi ale armatei germane şi române au început Campania din Est, împotriva Uniunii Sovietice, într-o operaţiune de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei. Soldatul Radu participă în această campanie în Batalionul 3 - Vânători de Munte al Diviziei 1 Vânători de Munte Braşov. Cade eroic la datorie, în apropierea Cernăuţiului, în luptele de la Mihalcea, actualmente în raionul Storijineţ din regiunea Cernăuţi, fiind înhumat în acea localitate de către săteni. Familia află despre moartea sa în luna august prin intermediul Poliţiei, după care soţia sa încearcă aducerea în ţară a osemintelor soţului său dar, în mod greşit, este îndrumată spre o groapă comună, unde cadavrele nu au mai putut fi identificate. Deşi a rămas văduvă la vârsta de 20 de ani, soţia Radu Maria nu s-a recăsătorit, crescându-şi singură şi fiica, în spiritul respectului faţă de soţul şi în ciuda greutăţilor vremii.

În anul 1943, eroul Radu Gheorghe este decorat postmortem, prin Decret Regal, cu Crucea „Serviciul Credincios” cu spade, cl. II – pentru fapte de arme săvârşite în războiul pentru eliberarea teritoriilor răpite de sub ocupaţia sovietică. În primăvara anului 2009, cu gândul la eroul căzut departe de ţară, familia se alătură iniţiativei preotului paroh dr. Eugen-Ioan Buta, spre a-i ridica o troiţă în memoria eroului soldat Radu Gheorghe în perimetrul bisericii cu hramul „Învierea Domnului” de pe str. Înfrăţirii. Soţia eroului, fiica şi nepoata acestuia au sprijinit financiar ridicarea unei troiţe. Aceasta fost terminată în primăvara anului 2011, primind Sfântul Botez din partea Î.P.S Laurenţiu Streza – Mitropolit al Ardealului, la data de 29 mai 2011, cu un sobor de preoţi ai Arhiepiscopiei Sibiului. Troiţa face dovada că noi nu avem morţi ci eroi, care trăiesc prin noi, prin tot ceea ce facem în memoria acestora. Reamintim, în încheiere, cugetarea marelui istoric Nicolae Iorga: „un popor rămâne etern prin cultul pentru eroii săi”.

col. (r) V. Neghină

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi