Simulare de cartonas rosu

Selecționerii partidelor politice sibiene au scos la antrenament, pe terenul de miuță, echipele pentru campania electorală. Momentan, sunt la încălzire. Se fac flotări, genoflexiuni și nițel stretching. Nu de alta, dar să nu care cumva să apară accidentări. Cum Sibiul e un oraș în care iți trebuie calități cu duiumul ca să poți face o opoziție serioasă și sănătoasă, încălzirea asta o să mai dureze ceva. Cred că Sibiul e printre ultimele orașe din țară în care încă nu se știu candidații pentru fotoliul de primar. Toți au dat-o din colț în colț de la începutul anului. La PD-L e foarte clar. N-au pe cine să pună. După ce „Cibinul navigabil” s-a scufundat lamentabil cine își mai riscă bruma de imagine pe seama unei înfrângeri dureroase? Nimeni. Independenții, partidele mici cred că nici măcar nu mai iau în considerare o cursă în care poți lua maxim locul II. A rămas USL-ul. Partidul-alianță care se bate peste foale cu supremația politică pe care o deține, cu cât de mari, tari și pricepuți sunt ei. Vajnici politicieni care n-au mai știut cum să paseze candidatura între cele trei partide. Ați mai văzut vreo primărie, vreun scaun de președinte de Consiliu Județean să fie pasat atât de abitir, la care să se renunțe atât de repede? Până la urmă PC-ul a tras cartea necâștigătoare. Și-a trebuit să trimită pe teren echipa de Divizia C care trebuie să joace în finală cu Barcelona. Nu mă înțelegeți greșit, Dragoș Floarea îmi e prieten. E un om nemaipomenit, care a sacrificat enorm de mult și multe pentru a da viață unui proiect pentru copiii noștri. Îl prefer oricând unui Petre Inclezan, Constantin Trihenea sau Dan Condurat. Sau în locul multor altora care au încercat marea cu degetul. Dar un candidat nu se fabrică de pe o zi pe alta. Se pregătește din timp, i se pregătește o strategie iar USL are mulți politicieni hârșâiți în campanii electorale, care chiar și-ar putea da interesul pentru a face opoziție. În schimb, ei aleg să simuleze faultul în careu și nici măcar nu mai cerșesc penalty-ul.