Vointa Sibiu, perfectiunea lui Pelici

Trupa de pe „Municipal” a câștigat astăzi un meci ce se anunța teribil de greu, în fața formației de pe locul trei, FC Vaslui. Beza, Popa și Lukanovic au marcat cele trei goluri într-o partidă în care sibienii au fost superiori mult mai titratei FC Vaslui.

A fost partida perfectă a Voinței, care a dat dovadă de tact și precizie în apărare, și de luciditate în atac. Eroii Sibiului sunt jucătorii, care au câștigat meciul pe teren, dar artizanul reușitei este indubitabil Alexandru Pelici, cel care a pus în scenă cea mai bună formație a Voinței de la promovare încoace.

Voința ne-a obișnuit să joace la rezultat, să se chinuiască, să muncească pentru un egal sau o victorie la limită. De altfel, jocul echipei din Sibiu este descris perfect de numele acesteia – Voința. Este de notorietate faptul că jucătorii și staff-ul tehnic compensează lipsa valorilor individuale de mare calitate cu voință, dorință, muncă, sudoare și efort fizic dus până dincolo de extrem. Astfel că o primă caracterizare a formației „alb-verde” este fără dar și poate cea de echipă muncitoare, care își știe, cum de atâtea ori au spus-o Alexandru Pelici și Sandu Tăbîrcă, lungul nasului.

După chipul și asemănarea lui Pelici

Dacă ne uităm pe cele 25 de etape disputate până în prezent, cu greu găsim jocuri în care Voința a pierdut de o manieră categorică, deși pot să apară nume de adversare ca Gaz Metan(tur și retur) sau FC Vaslui(în tur). Cu Steaua, Dinamo, Rapid sau orice alt adversar, echipia sibiană a dat impresia că a încercat, că a avut ocazii, că nu face parte din categoria clasică a nou-promovatelor, bătute încă de dinaintea fluierului de start. Dacă a pierdut categoric, singura concluzie ar fi că mecanismul pus în scenă de Alexandru Pelici a dat rateuri în planul greșelilor personale, fatale pentru o echipă în genul Voinței.

Construită ca o echipă în adevăratul sens al cuvântului, la care, pentru un joc bun, trebuie să funcționeze aproape de perfecțiune fiecare din cei 11 pioni, Voința este desenată după chipul și asemănarea lui Alexandru Pelici. Când vine vorba despre Voința, foarte rar poți să speri că meciurile vor fi decise printr-o execuție sau de un moment de inspirație al unui jucător. Voința nu are vedete! De altfel, Pelici nici nu a căutat vedete, pentru că, fie din rațiuni financiare ori ce țin de echilibrul din lot, o echipă antrenată de bănățean trebuie să aibă în componența sa jucători care se definesc prin muncă, dăruire, anduranță și sacrificiu. Toate acestea, desigur, acompaniate de duritatea și precizia antrenamentelor directorului tehnic, Sandu Tăbîrcă.

De la apărare se construiește atacul

Prima regulă pe care este clădită echipa sibiană, regulă de la care nu se abate niciodată antrenorul principal, este cea a unei defensive fără cusur. Voința joacă foarte slab, dacă pornește de la 1-0, fie că este vorba despre o greșeală în apărare ori de precizia execuției fotbaliștilor adverși. Astfel că se alternează marcajele zonale cu cele om la om, la care nu de puține ori contribuie și atacanți – „primii fundași”, așa cum îi cataloga într-un interviu Sandu Tăbîrcă.

Echipa Sibiului este una de moral. Probabil că primele gânduri ale fotbaliștilor se îndreaptă spre a nu greși și spre a respecta cu o precizie de ceas elvețian tactica antrenorilor. Și, odată ce se autocalibrează mecanismul defensivei aglomerate, dar exacte în ceea ce pare o mișcare haotică, Voința poate să avanseze. Poate să spere, poate să atace. Desigur, atacul este influențat de factori ca adversarul, execuțiile jucătorilor și luciditatea de care aceștia pot, într-un anumit moment, să dea dovadă.

Însă, după 3-0 cu FC Vaslui, o victorie aproape imposibilă înaintea jocului, lupta pentru evitarea retrogradării continuă. Pentru a rămâne în Liga I, sibienii trebuie să realizeze un lucru simplu și complicat în același timp: să joace cum au făcut-o astăzi!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Petruţ Popelcă