Bolnavii

Am fost la doctorul de ochi, săptămâna trecută. I-am spus că am probleme cu anumite culori...  Nu le văd.  În anumite situații, în anumite condiții, culorile devin gri. Am observat problema de când au apărut pe la televizor listele cu candidații la alegerile locale. Sigur, siglele le deosebesc fără probleme... conturul, literele, mă refer. Dar văd totul în alb și negru. Inițial, am crezut că așa vor ăștia să prezinte candidații și partidele, în nuanțe de gri. Apoi am auzit însă comentarii despre culoarea portocalie, culoarea verde, galben și roșu și cât de multă semnificație se ascunde în spatele fiecăreia dintre aceste culori. Deci, era clar că siglele erau prezentate în culori diferite, iar problema era la mine... Am încercat exerciții de vedere... Am mâncat mulți morcovi.... Degeaba. Oriunde vedeam o siglă de partid, la televizor, pe internet, o vedeam în alb și negru... Toate la fel... Toate în aceeași nuanță. Normal, că ele sunt diferite, numai că eu le văd la fel.... ”Am mari probleme cu vederea”, mi-am zis și am început să mă îngrijorez.... Dar, am tot amânat să merg la doctor, sperând că problema va trece de la sine. Apoi, într-o zi, când mă uitam la o știre cu parlamentari din PDL care au trecut la PNL, am observat cum se șterg culorile de pe ecran încetul cu încetul. Apoi, toți politicienii pe care îi vedeam în știri îmi apăreau în nuanțe de gri.... Lipsiți de orice culoare. Era clar că problema mea de vedere se agravase rău... Nu mai distingeam culorile în nicio știre sau emisiune despre politică... Nu mai reușeam să fac diferența... Toți, în alb și negru, toți, șterși la față... Și tot nu m-am dus la doctor... M-am gândit, până la urmă că îmi place să îi văd așa. Că nu mă deranjează deloc dacă nu văd ce culoare au pe sigla agățată în piept. Mi-am dat seama că această problemă de vedere nu îmi afectează deloc viața și deciziile pe care le pot lua. Așa că, am început să mă obișnuiesc cu ideea... numai că, într-o zi, am început să am și probleme cu auzul...
Dintr-o dată, fantomele alb-negru au început să scoată un zgomot.... acel zgomot de purici când se termina programul pe vremea lui Ceaușescu... Zgomotul a început să se audă din ce în ce mai puternic până când a devenit singura voce a politicienilor în nuanțe de gri de la televizor. Atunci, m-am speriat și mi-am făcut programarea la doctori...
Când am ajuns la cel de vedere și i-am povestit problema, l-am văzut râzând... Apoi a luat un dosar mare dintr-un dulap plin de dosare mari și m-a trecut pe listă, undeva pe pagina a 100-a... Apoi mi-a spus că nu sunt primul... că mulți români au venit cu problema asta. Apoi m-a îndrumat spre un doctor de urechi, spunându-mi că mulți din cei care au venit la el s-au dus apoi să se controleze și la urechi. ”Ce mulți români cu probleme sunt în România”, mi-am spus și m-am îndreptat spre doctorul de urechi. Aici, am avut și inspirația să întreb dacă se tratează boala... Răspunsul a fost simplu: ”Nu e o boală. Cei alb-negru de la televizor sunt bolnavi. Ei nu văd cât de mulți sunteți.”

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi