Vineri,
29.03.2024
Cer Senin
Acum
15°C

Sa fie zece mai!

 

Tot mai mulți dintre români își exprimă dorința ca Ziua Independenței de Stat a țării lor să redevină adevărata sărbătoare națională! La fel cum este la majoritatea națiunilor europene. Dușmanii făuririi unui stat românesc puternic, atât ierim cât și astăzi, au urmărit cu obstinație și denaturarea zilei Independenței noastre, impunând poporului o dată aleasă de ocupantul rus, de conivență cu șleahta comuniștilor autohtoni – data când s-a anunțat în Parlament faptul că cele două Principate românești de atunci se pot considera libere de suzeranitatea otomană, în urma războiului victorios la care a participat și armata română în 1877, la Dunăre, împreună cu armata rusească și cu cea bulgărească. Data aceasta, de 9 mai, nu are relevanță oficială( prin simpla declarație a lui M. Kogălniceanu), pentru că numai a doua zi – în 10 MAI – domnitorul Carol, viitorul Rege Carol I, va proclama Independența de Stat.
Știm acum că acest tip de subterfugii au umplut toată istoria noastră, falsificată de către ocupantul străin, și s-a predat zecilor de generații în toate școlile românești… De aceea, este de mirare cum astăzi, când nu mai există presiunea oficială a falsului istoric, profesorii și părinții copiilor români nu repară această greșeală! Ca și când nu le mai pasă de educația copiilor lor în spirit patriotic! Cam așa s-a ajuns și în zonele astăzi aflate între granițele altor țări (Moldova de est și de nord, Maramureșul istoric, Cadrilaterul, etc.) ca românii să-și cunoască deformat istoria neamului lor și să admită toate falsurile dictate de ocupantul străin… Aceasta se numește deznaționalizare, când nu este prostie și indiferență, chiar în sânul familiei!
Tot dintr-o greșită concepție asupra cursului istoriei a derivat și ideea că n-ar fi potrivit să scoatem în evidență că succesul Independenței naționale a fost construit și dus la bun sfârșit de către un domnitor „străin” – mai ales prin relațiile lui personale cu membrii familiilor regale europene, prin sprijinul cărora a obținut proclamarea și acceptarea ca noul stat independent să devină Regatul României – ZECE MAI 1881!
Cei care continuă să susțină aceste concepții se prefac a uita cum toate marile națiuni europene au avut în acea vreme Familii Regale înrudite între ele, cum mulți suverani nu erau de etnia popoarelor pe care le conduceau – ceea ce a asigurat tocmai independența deciziilor majore și neimplicarea acestor Regi și Regine în luptele politice interne. Mulți români se prefac a uita istoria reală a domniilor „pământene”, autohtone, când lupta fratricidă între diverșii pretendenți la tronurile principatelor făcea în mod constant victime, ducând la permanentă instabilitate politică, economică și socială, vulnerabilitate permanentă față de atacurile dușmane și, finalmente, a fost și cauza reală a separației milenare între cele trei mari principate românești! 
Străluciții politicieni români, care au visat la o unire definitivă a acestor principate, au gândit strategic faptul că o asemenea uniune, după două milenii de separație, nu poate rezista decât cu sprijinul tuturor Caselor Regale ale Europei, singurele forțe politice garante pentru o asemenea construcție statală la finalul secolului al XIX-lea… Restul sunt povești și false dezbateri istorice! Din fericire, Brătienii și conservatorii din partidele vremii s-au orientat spre familia germană de Hohenzollern-Sigmaringen, ai cărei reprezentanți s-au situat la înălțimea misiunii aproape imposibile - de a obține Independența noului stat, în coasta a trei imperii.
Ce trebuie bine subliniat: după ZECE MAI 1877, în cele două principate unite și independente s-au ridicat TOATE construcțiile importante de care avea nevoie noul stat național – școlile primare și cele superioare, băncile, tribunalele, sediile administrative, porturile, căile ferate și marile poduri peste Dunăre de la Fetești/ Cernavodă, palate ale Coroanei Române, ale muzicii și artelor, spitale și atâtea altele – construcții și instituții care dăinuie și azi, dacă n-au fost demolate de comuniști! Acest program constructiv a fost continuat și extins între cele două războaie mondiale, deși efortul de război a fost precedat și urmat de crize financiare mondiale/ sociale interne, de sarcinile teribile de a restructura teritoriile revenite la Regatul Român după 1918 (construcțiile neo-românești sau moderniste ridicate pe tot întinsul Basarabiei și Bucovinei stau mărturie, în ciuda insistenței ocupantului rus de a le anula…).
Nu se mai vorbește astăzi despre efortul financiar și de muncă depus în doar câțiva ani, pe un teritoriu dublu față de Vechiul Regat, când s-au ridicat mii de construcții la sate ( spitale, primării, cămine culturale, școli), mii de construcții aferente căilor ferate (între care splendide gări urbane), zeci de „atenee populare” în orașe, plus un remarcabil efort de a păstra și repara mii de monumente istorice (o parte cu fonduri de stat, o parte cu fonduri private – pentru că sistemul economic permitea ca particularii să poată genera astfel de fonduri!). Trebuie să facem o reverență cu totul specială acelor oameni, din acele timpuri deloc ușoare, pentru că astăzi mai putem dispune de aceste monumente, care sunt peceți ale culturii și identității naționale românești!
Pentru toate acestea – SĂ FIE ZECE MAI SĂRBĂTOAREA NOASTRĂ CEA MAI ÎNALTĂ, simbolul forței acestui popor, când are conducătorii binecuvântați! Și după aceste standarde putem să judecăm decăderea noastră în ultimii 65 de ani…

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus