Joi,
06.05.2021
Innorat
Acum
12°C

Distractie

Am văzut ieri pe centru un banner electoral de care erau atârnați bani. La început am crezut că nu văd bine sau că sunt bani falși, dar apoi am văzut cum încep oamenii să sară în sus și să încerce să apuce cu mâna bancnotele de euro prinse cu ață albă. La început au fost câțiva tineri cu fulare verzi și priviri tâmpe, probabil suporteri. Apoi au venit din ce în ce mai mulți. S-au adunat vreo câteva zeci de oameni, care, cu zâmbetul pe buze, săreau în sus încercând să pună mâna pe euro. Eu, mi-am adus aminte că nu e voie cu mită electorală și am căutat din priviri un polițist. Am găsit doi, șezând undeva la umbră, râzând cu poftă. Le-am dezvăluit dilema mea. Unul dintre ei s-a oprit din râs și mi-a explicat că pe banner sunt trecuți toți candidații, ca să nu fie discriminare. Era o inițiativă comună, menită să aducă oamenii la vot. M-am uitat și eu mai atent pe banner. Erau tot felul de mutre acolo, toate râzând. Le-am spus polițiștilor că nici așa nu e voie, că e interzis de lege. Apoi unul dintre ei a pus o mână pe burtă și cu alta mi-a făcut un semn către un restaurant: ”Mergi și spune-le lor asta, îi găsești acolo!” Eu, atunci, curios, m-am dus până la geamul restaurantului. Înăuntru, am văzut mutrele de pe afiș râzând mai spectaculos decât în poză. Unii dintre ei aveau bani în mână și păreau că fac pariuri. Apoi m-am uitat iar spre afișul electoral. Am observat că se mișca... În sus și jos. De parcă cineva îl trăgea de fire. Și, într-adevăr, undeva pe sus, doi oameni trăgeau de fire, ca de niște bețe de pescuit. Mulțimea îi acompania cu un ”uuuu” prelungit, când trăgeau afișul în sus și cu un ”aaaa” isteric atunci când lăsau afișul în jos. Am încercat să număr din priviri oamenii adunați... Să fi fost deja peste o sută. Printre ei, o grămadă de pensionari, cu traista în mână, sărind în disperare, unii dintre ei scăpând ochelarii pe jos. Am mai văzut printre ei mai mulți tineri cu adrese de internet pe piept și pe spate și cu ștampila ”blogăr”. Ei săreau cel mai sus și păreau cei mai înverșunați dintre toți să ajungă la bancnotele agățate de afișul electoral. Pe câțiva dintre blogări i-am văzut cum împingeau pensionarii cu pumnii și picioarele, sălbatic, ca să își facă loc mai bun spre bani. Apoi, am văzut, mai spre margine, jurnaliști și jurnaliste care săreau cu microfoanele în aer, încercând să lovească banii și să îi dea jos... Cameramanii se urcaseră pe obiectul muncii, își scoseseră curelele și le vânturau prin aer, încercând să pescuiască bancnotele. Am văzut ceva pe jos, printre picioare și am crezut inițial că sunt câini... M-am uitat mai atent și am văzut copii! Călcați în picioare, probabil veniți cu părinții pe centru, încercau să iasă din mulțimea înnnebunită. În spatele meu, râsetele mutrelor de pe afiș se auzeau din ce în ce mai tare... Apoi, ca din senin, a început să plouă. Oamenii nu s-au mișcat de sub afiș. Apoi a început să bată tare vântul. Mulțimii însă nu îi păsa. Blogării erau despuiați la bustul gol și săreau ca nebunii. Apoi vântul a rupt afișul și banii au zburat.
”Mâine, în același loc?” am auzit din restaurant, în timp ce mulțimea se dispersa încet.

Vizualizari: 128

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus