Joi,
06.05.2021
Parțial Noros
Acum
11°C

Despre serpi

 

Am văzut foarte mulți șerpi în centrul Sibiului în prima zi a festivalului de teatru. Mai ales în zona sediilor de partid. Primul șarpe, unul mic, cu coadă portocalie, l-am văzut cum a țâșnit de sub călcâiele unui tânăr cu pliante în mână și o șapcă portocalie pe cap. Am crezut, inițial, că nu văd bine, dar apoi s-a deschis ușa sediului de partid și un grup organizat de câțiva șerpi au țâșnit și s-au împrăștiat prim mulțime. Am făcut trei pași înapoi și am plecat din zonă. Dar, după câțiva metri parcurși spre Piața Mare, am simțit că am călcat pe ceva moale. M-am uitat imediat speriat spre pantof și am văzut un șarpe cu coada turtită care se îndepărta rapid de la fața locului. Și, în timp ce încercam să îmi dau seama de unde a venit, mă lovesc de un fost ministru, care încerca să se bage în seamă cu toți oamenii din jurul lui. Îmi cer scuze, după care văd cum alt șarpe țâșnește pe lângă mine... Politicianul mă recunoaște și se întoarce, deranjat, spre alți oameni din jurul lui, spre care începe să arunce cu vorbe goale. Apoi, văd cu ochii mei cum un șarpe iese de sub călcâiele politicianului și fuge în mulțime... Mă dau trei pași înapoi, scuip o dată în dreapta și plec mai departe... Nu fac însă decât câțiva pași și mă împiedic și cad în nas. Puțin buimac, dau să mă ridic, dar pământul îmi fuge de sub mâini. Îmi dau seama că stau pe ceva moale și mă uit mai atent... Speriat, observ la o palmă de nasul meu dinții galbeni ai unui șarpe roșu. Mă uit mai atent și îmi dau seama că am căzut pe foarte mulți șerpi încolăciți... Apoi, simt niște mâini care mă ridică de jos și mă lovește un puternic miros de papagali... Îmi dau seama apoi că mă aflu în mijlocul unui grup de simpatizanți de partid, cu șepci galbene și roșii în cap și cu câteva tone de pliante prinse de toate încheieturile. Oarecum speriat, încerc să le mulțumesc și să scap de strânsoarea șerpilor din jur care se încolăciseră în jurul pantofilor. Mă scutur de mâinile prietenești prinse de gulerul meu, arunc pe jos pliantele care se lipiseră misterios de mine și scap în cele din urmă de promisiunile de viață bună și belșug. După ce mă îndepărtez suficient, mă așez pe o bordură și mă curăț complet de pliante, care îmi intraseră pe sub haine, până în piele, ca niște căpușe. Apoi, mi-am amintit de festival și de oamenii care veniseră să se simtă bine și să mai respire puțin aer curat de cultură după un an de poluare politică... N-am reușit însă să mă  bucur câteva minute de un spectacol de foc ce se desfășura undeva în dreapta mea, că mă trezesc cu un șarpe pe frunte... Apoi, cu altul, pe piept. Mă ridic speriat și aud în stânga mea zgomot puternic. Văd câțiva oameni care se bat. Observ că au pe cap șepci de mai multe culori și încearcă să și le smulgă unul altuia... Și, din mijlocul lor, țâșnesc din când în când înspre spectatori, pliante și șerpi. ”Ce de genți se pot face din atâția șerpi”, mă gândeam, în timp ce plecam de la fața locului... După care mi-am dat seama că trăim și un alt fel de festival de teatru, oribil și periculos, de foarte mult timp, care se acutizează în special în perioada alegerilor, pe o scenă mare cât România.

Tag-uri: Piata Mare

Vizualizari: 250

Comentarii

2 comentarii

una

Acum 8 ani

Primul sarpe era un zepelin de baloane de culoarea unui crotalus durrisus cumanensis.
Raspunde

vitezowoman

Acum 8 ani

nu cumva erati in gradina etnobotanica in momentul in care ati scris acest articool?
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus