Urbanismul din Clejani

Emisiunea lui Catalin Maruta de la Pro TV, lider de audienta nationala in ultimii ani, a avut multe subiecte fierbinti de-a lungul vremii, de la divortul lui Pepe de Oana Zavoranu pana la silicoanele Danielei Gyorfi. Dezbaterile se fac precum in Parlament, cu invitatii asezati pe canapeaua Happylica, cu argumente pro si contra, cu declaratii, dezmintiri, suparari, impacari, in fine – toate ingredientele unor emisiuni date la tembelizor in prime-time, facute pentru audienta si rating, si deseori intrerupte de reclame la detergent. Daca n-ai altceva mai bun de facut si esti doritor de-o barfa televizata, emisiunea asta este exact ce trebuie…

De-o vreme, in acelasi stil caracteristic, amestec de mahala cu Oprah, se dezbate o chestiune cat se poate de serioasa: urbanismul la romani. 

Chestiunea e pornita de la Viorica din Clejani, care si-a facut credit la banca si si-a ridicat o casa, ajutata de Ionita, -sotul dumneaei-, de vocea cu care si-a castigat banutii necesari si, la final, de-un imprumut la banca, fiindca o casa –stie oricine-, stii cand o incepi dar nu stii nici cand o termini si nici cat te costa pan’ la final. 

Toate bune si frumoase, oamenii s-au mutat la casa lor, refugiu linistit intre turnee si cantari. Problemele au aparut insa cand in coasta locuintei Clejanilor, in acel cartier de case, a inceput o alta constructie: un bloc.

Ce sa caute un bloc intre case? –s-ar intreba orice neamt, francez, italian etc., om normal care la el in tara nu vede asemenea mixaje. In Romania, insa, se poarta asemenea lucruri. Nu mira pe nimeni ca in mijlocul unui cartier de case rasare cate un bloc. Un arhitect i-ar spune “imobil de locuinte colective” –suna mai bine decat “bloc”, traim intr-o lume a primei impresii, nu?! Un urbanist ar elabora un PUZ prin care ar justifica amplasamentul ales, sugerand ca tendinta este de inlocuire treptata a caselor existente - mici, benigne, de o calitate modesta- cu locuinte colective de calitate superioara si design contemporan. Un traffic egineer ar face un studiu de trafic care sa demonstreze coabitarea perfecta intre garajele individuale si cele colective (eventual, luand in considerare ca strada e destul de lata pentru a parca pe ambele parti, daca blocul nu e prevazut cu locuri de parcare). Un peisagist ar face un studiu de insorire care sa demonstreze ca blocul cu cinci etaje (plus vreo doua etaje retrase), aflat la doi metri de casa din vecini, nu umbreste niciodata casa, nici macar la solstitiul de iarna…

Iar la final, bazandu-se pe acesti specialisti in urbanism, un Consiliu Local ar aviza un PUZ prin care blocul s-ar construi. End of story…

Ce face Viorica? 

Viorica nu intelege. Nu intelege cum dracu’ (Doamne, iarta-ma…) au aia toate hartiile in ordine. Nu intelege cum de blocul are autorizatie de constructie. Nu intelege de ce ea canta pe la toate nuntile si merge la toate parangheliile, de vine obosita moarta la patru dimineata acasa, si pleaca in turneu o saptamana – si blocului i-a mai crescut un etaj, in saptamana aia. 

Viorica din Clejani are dreptate. Nici eu n-as intelege – sa fiu in locul ei. Orice om care munceste, strange bani, mai ia si-un imprumut bancar si are rate in fiecare luna – n-ar intelege. Viorica vine la Maruta, la ProTV, sade pe Happylica, plange, se enerveaza, mai scapa si c te-o vorba din aia, asa, mai taioasa – dar nu intelege… 

De fapt, ce ar fi de inteles? 

Urbanismul de o stiinta care se bazeaza pe cifre. Sau asa ar trebui… Strazile au o anumita capacitate de trafic – ca o teava prin care trece apa: daca e prea ingusta, presiunea creste si debitul scade. Cum nu poate trece Oltul printr-o teava de calorifer, asa nici cele 200 de masini aferente unui bloc nou aparut, pe o strada pe care erau 20 de case.

Urbanismul se face cu cifre. Pe un hectar poti planta maxim o mie de meri – asta e stiinta, e pomicultura. Dar cati oameni poti planta pe un hectar? – ar trebui sa stim si acest raspuns, ar trebui sa fie tot o stiinta, acest urbanism…

O familie sta intr-o casa, pe un teren de 500 mp. La hectar ar veni cam 20 de familii, deci maxim o suta de oameni. Ce te faci insa cand tot pe un teren de 500 mp pui un bloc de sapte etaje, cu sapte apartamente pe nivel, sapte ori sapte egal cincizeci (cu  penthouse-ul de la ultimul nivel…) ?! Iar cand in hectarul de case rasar cinci-sase blocuri din astea, design modern si finisaje deosebite, ia calculeaza dumitale, Viorico, si vezi cati locuitori planteaza Primaria pe hectarul pe care ti-ai luat casa?! Mie-mi ies vreo mie cinci sute de oameni in plus, in cartierul in care locuiau vreo suta… Nu mai pun la socoteala masinile, parcul de la coltul strazii –devenit parking improvizat, copiii care se joaca pe strada, din lipsa de altceva…

Urbanismul e o stiinta pe care o stiu doar cativa (ingineri, arhitecti, urbanisti), stiinta ale carei concluzii sunt acceptate de catre primarii, stiinta care face uz de termeni stiintifici (Procent de Ocupare a Terenului - POT, Coeficient de Utilizare al Terenului – CUT, etc), dar e o stiinta pe care Viorica din Clejani n-o intelege. Viorica e asa de suparata de-o vreme, si de dezamagita ca a bagat banii in casa aia si acuma i se uita aia de la balcoanele de la etajul patru drept in curtea ei, ca vrea sa se intoarca in satul ei natal.

In Clejani, se pare, nimeni n-a auzit de stiinta asta, a urbanismului, dar casele sunt facute cu bun simt si masura, iar oamenii care stau in ele –si Viorica regreta ca nu mai face parte dintre ei- sunt destul de ignoranti ca sa nu respecte nici unul din principiile aceste stiinte, si stau asa cum au stat stramosii lor, in liniste, intelegere si buna vecinatate.

Oare cand o sa patrunda urbanismul si in Clejani?!