Cum un pranz te poate baga in boala

De mult timp încoace am vrut să introduc în această rubrică acest loc al pierzaniei, al desfrâului și desfătării culinare. Și, a venit și ziua izbăvirii, când s-a auzit în redacție DA! Mergem la KFC. Știu că pare puțin neobișnuit ca în această rubrică, unde până acum au apărut doar restaurante unul și unul să își facă loc un fast-food. Fie el și KFC. Dar, până la urmă, și fast-food-urile se califică pentru o recenzie. Plecând de la mâncare, la servire, la condiții. Doar e același lucru, doar că mult mai gustos.

KFC-ul de la Sibiu e singurul cu drive-in din țară. Dar într-o zi așa de călduroasă, toată lumea a preferat să lase geamurile mașinii deschise și să mânânce înăuntru, mângăiați frumos pe creștet de aerul condiționat. Bila roșie numărul 1. Educate în dulcele spirit corporatist al colonelului Sanders, domnișoarele de la tejghea te agață ușor agasant pentru comandă. Din moment ce ești cu ochii în tavan, citind meniul, e clar că nu te-ai decis, oricât de insistent te-ar întreba. Suntem doi, vrem ospăț. Ospăț în adevăratul sens al cuvântului, cum trăgeau castelanii pe vremuri, mușcând vârtos din copan. Așa că luăm o găleată. Variety: 4 bucăți de pui, 8 aripioare picante, 8 crispy strips. Domnișoara se uită puțintel ciudat. Două porții de cartofi mari. Două salate. Patru chifle. Doi știuleți de porumb. Două Cola mari. „Luăm și desert?”. Pe moment nu ne decidem, puțin înspăimântați de locul tot mai puțin pe tăvile din față. „Oare aici salvarea vine din Șelimbăr sau din Sibiu?” vine și întrebarea panicoasă. Cocoșați de greutate ne așezăm la o masă și întindem orgia culinară pe o suprafață cât mai mare, ca să simțim provocarea. Și ne apucăm de ronțăit, mestecat, muiat în sos de usturoi, muiat în ketchup și de la capăt. 20 de minute de luptă surdă, în care niciunul nu scoate vreun cuvânt. Mâncăm apăsat dar încet și prudent. E exact ca atunci când bagi benzina în rezervor. Începi în forță și picuri pe final, să nu îl umpli chiar până în buză. Cumva, cumva dovedim cartofii. Salata unge gâtlejul și mai taie din pișcăceala aripioarelor. Cola curge în valuri încercând să pună în stomac o oarecare ordine. Totul este atât de bun încât vărsăm o lacrimă când niciunul dintre noi doi nu mai poate să ia ultima bucățică de pui rămasă în găleată. Singura dezamăgire: porumbul. N-am idee de unde îl importă, de câte ori îl congelează și decongelează, dar ceva atât de lipsit de gust n-am mâncat niciodată. E ca un pireu de nimic pe băț. Ghiftuit fiind, însă, chiar nu mi-a părut rău că l-am lăsat pe tavă. Rezultatul? Două ore de lâncezeală și 89.40 lei mai puțin în buzunar. Desfrâul culinar: perfect! Dacă domnul colonel Sanders chiar a existat, ar trebui ca toți să ridicăm privirea spre cer și să lansăm un Aleluia, mulțumim colonelule!

Găina cu ouăle de aur

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului