Inedit. Tiganii din Merghindeal au devenit fermieri

 

Victor Căldărar are 30 de ani. Împreună cu soția sa lucrează vreo 13 hectare de pământ, crește opt vite, mulți porci și peste 100 de oi. Deși are tractor, nu a renunțat nici la cai. Patru la număr.

”Eu și soția lucrăm, dar suntem trei frați și ne ajutăm împreună. Altceva ce să facem? Zi și dumneata?”, întreabă retoric Victor, strângând tare în palme coada unei furci. Își așteaptă în poartă cumnatul, care merge să ierbicideze câteva hectare de porumb. Stau în aceeași zonă a satului de la marginea județului Sibiu, aproape de întâlnirea cu județul Brașov. Laolaltă sunt mai bine de 20 de familii ce lucrează an de an pământul. Și cam tot la a doua casă găsești și câte un tractor.

 

Pământ de la români

 

Nu au ei în proprietate tot pământul. Au luat și în arendă de la bătrânii din sat care nu își mai pot munci moștenirea. ”Eu am numai trei hectare în proprietate. Restul, l-am luat de la oamenii din sat. Mi-au dat pământul să îl lucrez, iar eu le dau miei, caș, le aduc lemne pentru la iarnă. Din-astea”, povestește cumnatul lui Victor Căldărar, suit în tractor. El lucrează, în total, 25 de hectare de pământ. Porumb, lucernă... Grâu nu, că a avut anul trecut și acum nu mai are ce face cu el. 

Au cumpărat pe rând utilajele necesare. Tractoare, pluguri, semănători. ”Băgăm bani, dar nu știm cum scoatem, că n-am făcut o socoteală. Am vinde, dar nu avem unde în afară de târg. Mergem pe sate, mergem în târguri, mai vindem viței, miei și caș. Dar prea puțin”, spune Nicolae, unul din frații lui Victor Căldărar.

 

Samsarii, cam singurii clienți

 

Romii din Merghindeal, asemenea celorlalți câțiva fermieri din zonă au aceleași probleme în agricultură: n-au cui vinde ceea ce produc. ”În sat nu este lăptărie. Mai venea, anul trecut, un procesator de la Făgăraș de ne lua laptele la 60 de bani pe litru. Dar a dat faliment, noi am rămas cu paguba”. Strânși tot mai mulți în la discuții, romii din Merghindeal cer subvenții pentru motorină, protejarea producției lor și înlesnirea accesului pe o piață de desfacere. ”Să nu mai fim nevoiți să vindem tot la negru, pentru că aici e plin numai de samsari. Ăia vin și mai cumpără ceea ce producem. La prețuri mici, că nu avem ce face”.

 

Situație inedită

 

Exemplul romilor din Merghindeal a mai fost preluat și de câteva familii din Cincu, sat aflat la șapte kilometri. În rest, reprezentanții romilor nu mai cunosc astfel de situații, afirmă cei de la Romani Criss. ”Este o situație inedită. Trebuie amintit, însă, că mare parte din romi au lucrat în fostele CAP-uri care, odată desființate, i-au lăsat pe dinafară. Din nefericire, nu există inițiative din partea instituțiilor statului de a le oferi diferite facilități”, spune Adrian Vasilescu, secretarul executiv al Romanii Criss.

La Merghindeal, de la an la an, romii din sat cumpără tot mai mult pământ și tot mai multe case. ”Suntem în relații bune cu ei. Sunt printre puținii oameni care mai lucrează pământul la noi în sat. Se implică și în comunitate, au și consilieri locali”, povestesc oamenii din sat. Consilierul pentru problemele romilor de pe lângă Instituția Prefectului Sibiu, Iulian Preda, vede în activitatea romilor din Merghindeal rezultatul ”legării de glie” promovată de fostul regim comunist. ”În trecut, romii nomazi mai făceau negustorie cu cai, creșteau animale. Prin anii '60 au fost obligați să se stabilească în câte o localitate. Astfel, unii care s-au născut în căruță s-au văzut nevoiți să își găsească o activitate stabilă. Altă explicație nu am”, spune Preda.