Referendumul istoric

Scriu aceste rânduri cu 36 de ore înaintea închiderii urnelor referendumului. Invit cititorul la un exerciţiu de „teleportare”: să-l judece anticipativ chiar dacă-i cunoaşte deja rezultatul. Pentru că, evident, indiferent de rezultat, acest referendum reprezintă un moment istoric pentru România. Din cel puţin două motive: odată pentru contextul în care are loc; a doua oară pentru rolul său în devenirea pe mai departe a vieţii politice.

Acest referendum nu este un fenomen-eveniment singular. Nu-şi primeşte autentica semnificaţie decât raportat la motivele şi evenimentele care l-au precedat, care l-au impulsionat. El devine momentul culminant, apoteotic, al unui întreg scenariu. Calitatea lui, autenticitatea lui este în strictă dependenţă de calitatea şi autenticitatea acestuia.

Ideea de pornire: preşedintele Băsescu trebuie „ cu orice preţ” înlăturat. Ideea era veche, exersată şi în 2007. Atunci nu s-a reuşit. Acum, învăţând lecţia, terenul trebuia mult mai bine pregătit. Nu cu tancuri, nu cu bâta ca-n 1946 sau chiar în 1990 ci cu legea, adoptată anume în acest scop sau cu încălcarea legii existente, fie ea şi constituţia. Să urmărim scenariul.

- şefii celor două Camere ale Parlamentului trebuiau înlăturaţi, schimbaţi, cu încălcarea brutală a Regulamentelor, deschizând calea liber-procedurală pentru măsuri legislative „adecvate”,

- avocatul poporului trebuia neutralizat pentru ca măsurile legislative atacabile la Curtea Constituţională depinzând de competenţa sa să rămână intacte,

- cele două celebre ordonanţe de urgenţă privind referendumul şi respectiv restrângerea competenţelor Curţii Constituţionale aştern în context terenul,

- chiar retuşate urmare criticilor şi cererilor exprese ale UE, ele, în speţă Ordonanţa 41, rămâne cu prevederi care facilitează cu brutalitate frauda privind numărul de buletine de vot, idem a stampilelor, nesigilarea urnelor, desfiinţarea listelor speciale pentru alegătorii itineranţi, desfiinţarea birourilor electorale în plan teritorial( comune, oraşe, municipii).

  În contextul dat, pragul electoral devine un factor de apărare la fraudă. Ţinând seamă de enormul angrenaj de care dispune puterea pentru punerea în lucru a fraudei, neprezentarea la urne devine un scut. Ea, absenţa are pe deplin semnificaţia votului negativ.

Ce putem prevedea după vot? În ipoteza validării referendumului, urmează trei luni de incertitudine, de încordare electorală pentru alegerea unui alt preşedinte, pe fondul degradării alarmante a economiei, a leului şi ca atare a nivelului de trai. Dacă frauda la vot va fi evidentă, ne putem aştepta la reacţii dure din partea patenerilor europeni în planul colaborării politice cât şi, mai cu seamă, în planul colaborării financiar-economice. Europa nu este dispusă să tolereze un comportament haiducesc. Dacă votul va fi corect şi confirmativ, el va fi luat în seamă. Majoritatea va fi confirmând, prin  asumarea răspunderii, validarea unui scenariu grotesc animată doar de ura împotriva unui om; orbită de „imaginea” lustruită cu măiestrie prin cele mai rafinate măsuri de alterare a conştiinţelor de către cei ce se tem de ordine, de lege, de justiţie.

Ce vom avea de ales? Vorba lui Andrei Pleşu: odată berbecele dat la o parte vor rămâne cele două gâşte. Ştim deja cu asupra de măsură despre ce este vorba. România nu-şi putea „dori” mai mult şi mai bine decât să aibă în frunte o gâscă care şi-a furat penajul pentru a arăta cât mai împopoţonată, care minte de-ngheaţă apele spre a nu le lăsa suratelor loc de scaldă şi o alta care gâgâie până i se înroşesc urechile, lăcrimând după fiecare gâgâit. Deviza: jos Curtea Constituţională, jos ANI, jos DNA, jos CNSAS, jos GDS etc, cu alte cuvinte jos tot ceea ce s-a construit cu trudă pe tărâmul democraţiei, al legalităţii, al justiţiei.

Perspectiva nu se arată foarte roză nici dacă referendumul va fi invalidat. Odată pentru că partea „umilită” nu va fi dispusă la colaborare ( nu-i vorba de gâşte ci de stăpânii lor) iar a doua oară pentru că răul făcut deja României este atât de mare încât vor trebui ani pentru a-l repara. Asociat cu mineriadele ne poate aşeza pe frunte o pecete istorică. Repudierea de către majoritatea populaţiei a odiosului scenariu ar fi totuşi un semnal pozitiv, încurajator. Ar fi un moment istoric. Ar fi dovada că însfârşit, voinţa naţiunii nu se confundă cu cea a manipulatorilor ei.