Ce se intampla cu Romania? (trei posibile scenarii)

05 August 2012 22:09

Încă o lună şi jumătate de incertitudini. De tulburare şi confuzie internă, de stupoare şi neîncredere în afară. Dacă datele furnizate de o instituţie de talia Ministerului de Interne sunt repudiate de însăşi instituţia emitentă deşi au fost aşezate la temelia a două runde electorale apropiate, însemnează că tot ce face acest minister - nota bene, al afacerilor interne şi vastei administraţii - stă sub semnul întrebării. Inclusiv listele tuturor alegerilor de până acum. Ceva uluitor. Cum să mai avem încredere noi românii, cum să aibă încredere străinii, în instituţiile statului român, în noi ca perteneri? Îşi dă seama Curtea Constituţională ce a făcut, până unde a împins neîncrederea în România? Problema depăşeşte nemăsurat de mult cazul Băsescu.
Evenimentele la care asistăm pot constitui o piatră de hotar cu consecinţe catastrofale: haos politic, prăbuşire economică, marginalizare până la expulzare din familia europeană. Întrebare firească: urmăreşte cineva, sunt forţe interne interesate, sunt legături externe care complotează împotriva României? Trei scenarii pot fi luate în seamă.
Primul se raportează la masa poporului român. Nemulţumirile pe fondul sacrificiilor impuse de reformă şi criză sunt de înţeles. Am mai spus-o: sarcinile n-au fost aşezate echitabil. Solidaritatea socială cerea o suportabilitate pe măsura puterii economice a fiecăruia. Tăierea salariilor linear cu enormul procent de 25% a adâncit revoltător falia între îmbogăţiţi şi sărăciţi. Măsura culmina un proces continuu de reaşezare socială nedreaptă, urmată de 22 de ani încoace, prin concentrarea de enorme bogăţii pe căi necinstite, prin furt de la masa şi aşa mizeră a săracului. De altă parte nu s-a explicat în suficientă măsură şi ca atare nu s-a înţeles la adevărata sa semnificaţie, necesitatea sacrificiului la nivelul interesului naţional major. Condiţii în care reacţia din propriul imbold la recentul referendum a unei părţi din electorat, primeşte, în parte, înţeles.
Pe această stare s-a suprapus enormul proces de manipulare a opiniei publice, a voinţei naţionale, de către forţele interesate în apărarea şi păstrarea privilegiilor mafiote. Reţeaua adevăratei puteri de la rădăcina instituţiilor statale care ţine în mână pârghiile asministrativ-economice, a declanşat o veritabilă isterie dezinformaţională fundată pe minciună, pe ură, pe toate elementele psihologice uşor manipulabile, reuşind să abată conştiinţele de la buna judecată. Încât în final, pentru foarte mulţi votanţi, singurul argument la vot a fost ura faţă de un om, care – şi istoria va consemna cu certitudine această realitate–cu unele scăpări de imagine şi comportament, a contribuit decisiv la alinierea României lumii euro-atlantice civilizate. Totul a fost quasiacceptabil, totul a fost, de-voie-de-nevoie tolerat, până la justiţie. Când a apărut pericolul răspunderilor – cazul declanşator este cel al lui Adrian Năstase – totul a explodat luând forma unei veritabile lovituri de stat, pusă la cale cu o iscusinţă care de principiu excede priceperii şi capacităţilor noastre. Situaţia este profund asemănătoare cu perioada imediat post-decembrie 1989.
Şi cu aceasta intrăm în perimetrul celui de al treilea posibil scenariu: România la întretăierea zonelor de influenţă între Apus şi Răsărit. Teoretic, războiul rece s-a încheiat. Cu toate acestea contenciosul de pe teatrul european între cele două mari puteri nu a luat sfârşit deşi sunt confruntate cu probleme grele şi în alte părţi ale globului. Apropierea NATO de graniţele Rusiei este inacceptabilă pentru aceasta din urmă. Drept care, în spiritul arhicunoscut al uneltirilor KGB-iste, se folosesc şi se vor folosi pe mai departe orice fisuri posibile în angrenajul adversarului pentru a-l destabiliza. Noi suntem o ţintă predilectă pentru inconsecvenţa noastră istorică, pentru slăbiciunile noastre interne, pentru uşurinţa cu care trădăm principiile pe interese. Cu deosebire însă pentru că ocupăm o zonă strategică. De când cu Deveselu, lucrurile au luat o turnură serioasă. Una dintre măsurile vizate poate fi stârnirea neîncrederii în partenerii europeni, distanţarea de ei. În acest fel se poate explica reacţia furibundă, ireverenţioasă, ba chiar profund jignitoare a celor două gâşte - vorba lui Pleşu - la adresa liderilor europeni. Aşa ar primi explicaţie şi atacul sinucigaş la adresa structurilor, a instituţiilor democratice ale statului.Ne putem aştepta, în condiţiile date, la o răceală, la o distanţare a Europei de noi. Ne bazăm oare în contrapartidă pe o apropiere de răsărit? Ne-ar fi mai blând culcuşul alături de Iliescu şi ai lui în braţele vânjoase ale cunoscuţilor „parteneri” de odinioară? Scenariul este ipotetic dar nu poate fi omis din calcul. În fond şi aceştia au un CSI.
Până una-alta, electoratul care s-a prezentat la referendum, ne-a lămurit cam cum stau lucrurile. Nu mai au nicio importanţă faptele. Nu mai are nicio importanţă că Băsescu şi ai lui au netezit calea pentru aderarea la UE; că tot ei au adoptat o serie de reforme absolut necesare pentru integrarea, pas cu pas, în structurile europene; că tot ei au trebuit să preia starea precară post consumistă de la sfârşitul lui 2008 (5,4% din PIB deficit) cu care au intrat apoi în vâltorile gravei crize economice ce a cuprins lumea, Europa şi pe noi, reuşind totuşi, la început de 2012, să angajeze economia pe un trend ascendent, să asigure echilibru şi stabilitate instituţională, să ne facă credibili în faţa lumii. Nu, toate acestea n-au contat, nu prezintă importanţă. Mai bine e să le dăm cu piciorul. În schimb au valoare de conştiinţă minciunile patente la rampă deschisă ale unui prim ministru, furtul pe obraz deschis ale aceluiaşi înalt demnitar, limbajul lui la două capete. Putem mărşălui pe cărările Europei cu ele în frunte, alăturându-le cuvintele bulevardiere de ocară scoase din gura învăţăceilor lui Voiculescu. Ba şi unele fapte demne de toată lauda ca de exemplu, prezenţa la vot în unele localităţi ale ţării nu numai a tuturor locuitorilor de la mic la mare ci a unui dublu sau dublu şi jumătate, adică un procent de 200 sau 250% . Iată, performanţe demne de toată admiraţia. Aproape de cele din noiembrie 1946.
Spuneam în comentariul precedent că rareori devenirea noastră istorică a fost condiţionată, determinată de noi românii. Ei bine iată, acest referendum se pare că va realiza o astfel de performanţă. Va alege praful din ce-am visat de 22 de ani încoace.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi