Ilie Steflea – sibianul care a condus Armata Romana

Plaiurile Transilvaniei au dat țării și armatei o întreagă pleiadă de generali dintre care doi au urcat pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare. În această galerie se află generalul de divizie Traian Moșoiu, participant la Primul Război Mondial și distins cu înaltul ordin al cavalerilor “Mihai Viteazul” și generalul de corp de armata Ilie Șteflea care în perioada 1942 – 23 august 1944 a îndeplinit functia de șef al marelui stat major al armatei române și comandant al armatei a patra.
Ilie Șteflea a văzut lumina zilei în Săliștea Sibiului, în 29 martie 1887. A început studiile militare în 21 septembrie 1907 când a urmat cursurile Școlii militare de ofițeri activi de infanterie nr. 1 București. Între 11 octombrie 1910 și 3 octombrie 1912 a urmat cursurile Școlii speciale de infanterie și a urcat apoi în grad, până în 1942, când a devenit general de divizie și general de corp de armată în 1944.
În dimineața zilei de 23 august 1944, pe când se afla la comandamentul Armatei a IV-a române, împresurat de o subunitate de tancuri germane, generalul Hans Friessner, comandantul grupului de armate “Ucraina sud”, l-a intrebat: ”Cu cine vei merge: cu maresalul Ion Antonescu sau cu guvernul rebel? ”. Deși se afla într-o situație dificilă, generalul Șteflea a răspuns categoric: ”Voi merge cu țara și MS Regele Mihai”. Cu toate acestea, la scurt timp după trecerea României de partea Națiunilor Unite, precum alți zeci de generali români, Ilie Șteflea a fost destituit de la comanda armatei și arestat. Apoi, la 11 octombrie 1944, sub pretextul că: ”A fost omul mareșalului Ion Antonescu pe care l-a sprijinit în războiul criminal care a dus țara și armata la dezastru”, a fost acuzat de crime de razboi și anchetat în arestul comandamentului militar al capitalei.
Fiind grav bolnav, la 12 ianuarie 1945 a fost transportat sub escortă și lăsat sub pază la domiciliul său, având nevoie de îngrijiri speciale. Nu i s-a permis efectuarea unui tratament într-o stațiune. La propunerea medicului curant, Alexandru Bârlădeanu, a pus rezoluția pe raportul acestuia, într-o formulare diabolică: ”Cum? Un criminal de război să mearga la băi?”.
Merită remarcat faptul că dacă încercarea lui Hitler de restabilire a ordinii germane în România, și readucerea ei după actul de la 23 august 1944, în războiul împotria URSS, acest plan a fost zădărnicit ca urmare a măsurilor de prevedere ale generalului Ilie Șteflea. Acesta,  intuind o schimbare în politica României și un eventual act de agresiune din partea Ungariei Hortiste, cu scopul de a răpi întreaga Transilvanie, a păstrat nu mai puțin de 13 divizii de infanterie, cu toate presiunile lui Hitler de a le dirija spre frontul de est. În scurt timp, aceste divizii au dezarmat după 23 august 1944 trupele germane din spațiul românesc și au înfăptuit cu succes operația strategică de acoperire a frontierelor din nord-vestul Transilvaniei. Cercetând documentele de arhivă, rezultă că sub îndrumarea generalului Ilie Șteflea, în cadrul Marelui Stat Major a fost conceput și un plan de acoperire a frontierelor de vest, vizând zădarnicirea unei eventuale ofensive a armatei hortiste.
Suferind de o boală incurabilă de inimă, generalul Șteflea s-a stins din viață la 21 mai 1946.