Vineri,
29.03.2024
Partial Noros
Acum
15°C

Reglaje fine in urbanism (3)

 

Despre utilizarea spațiilor urbane speciale (spațiile neconstruite mari – cum sunt piețele – într-o cetate unde fiecare metru pătrat era scump !) s-a mai scris chiar în această publicație. Și Sibiul are asemenea spații cu totul remarcabile – ansamblul de trei piețe centrale, unicat în estul Europei și chiar în întreg arealul european, ca moștenire medievală. Iar ca alte tipuri de asemenea spații urbane, devenite de interes public și tot mai valoroase pentru comunitate, cu trecerea anilor, putem aminti zonele fortificațiilor succesive (promenada dintre zidurile de pe str. Cetății, Piața Armelor), zonele devenite parcuri ( Astra, Bastionul Soldisch cu leagănul pentru copii) sau piațetele triunghiulare din orașul de jos (Aurarilor, Coroanei, cea din fața teatrului Gong).
Dacă orașul închis între marile ziduri de apărare contra invadatorilor asiatici avea nevoie de o strictă gestiune a terenului, dezvoltarea sa organică, firească, în virtutea unei vieți comunitare avansate, a dus la conceperea acelor spații libere de construcții care să fie RECEPTACOLE DE VIAȚĂ URBANĂ – zonele de respirație ale orașului, în care să se poată țină adunări, să se dezbată lucrurile importante sau să se petreacă solemnitățile care marchează viața oricărei comunități! 
Așa s-a dezvoltat Piața Huet – ca spațiu sacru, în jurul principalei biserici a orașului, cu primul cimitir al comunității săsești sibiene.
Apoi Piața Mică – spațiu al schimburilor comerciale, cu hala de carne, zonele pentru tarabe, unde mai apoi au venit să-și desfacă produsele și măierenii români, spații la parterul clădirilor, în spatele colonadelor, între care și prima farmacie, etc. Și în final, Piața Mare, într-adevăr una dintre cele mai mari piețe intra-muros din estul european, ceea ce urbaniștii chiar numesc „un spațiu utopic” – o desfășurare urbanistică de forță, care impune voința fruntașilor acestei comunități de A ACORDA SOLEMNITĂȚII VIEȚII URBANE LOCUL MERITAT, pentru o ținută înaltă, o educare a spiritului civic, o adevărată școală pe termen lung a componentelor ierarhiei / cumpătării / onoarei, pentru fiecare cetățean ! Și pentru o viață comunitară durabilă și solidară, pentru că populația Sibiului era o forță de linia întâi, la marginea sud-estică a Europei civilizate !! Dincolo de munții care se vedeau bine din oraș, se pregăteau năvălirile sălbaticilor din Asia, care nu ridicaseră niciodată orașe durabile… (cel mult le preluaseră de la bizantinii din Asia Mică).
În pregătirea Capitalei Culturale a Europei – titlu meritat și prin această prismă istorică, de bastion al civilizației în perioada medievală, - Sibiul a fost atent studiat de către numeroși specialiști, urbaniști, sociologi, istorici, manageri și activiști culturali. Observațiile și recomandările lor au fost prezentate autorităților și specialiștilor locali, în numeroase conferințe, ateliere și dezbateri deschise. Vă prezint mai jos pe cele mai importante:
conservarea urbană trebuie abordată integrat, pentru asigurarea dezvoltării durabile a orașului istoric și a celui modern, crescut împrejur. În același timp, educarea populației pentru protecția activă a patrimoniului este o sarcină de permanență. S-a pus problema începerii acestei educări încă de la grădiniță.
este mai eficientă filosofia restaurării moștenirii imobiliare și a spațiilor urbane publice după preceptele englezești – acțiune permanentă, minimală, ieftină, și nu campanii mărețe, în care nu mai este timp de reflecție și cercetare ! S-au dat numeroase exemple din vestul Europei, unde cel mai mare agent de distrugere a patrimoniului  a devenit PROASTA GESTIONARE A FONDURILOR. Asta implică și intrarea în posesia unor primării sau lideri politici, în timp scurt, a unor prea mari sume de bani, ceea ce a dus de fiecare dată, în deceniile trecute, la operații urbanistice gigantice, cu consecințe lamentabile pentru moștenirea imobiliară și cea imaterială (tradiții, viața culturală, etc.)
o mare atenție trebuie în aceste zone istorice ca ele să nu devină „spații muzeistice ”, pentru că atunci ele ajung practic detașate de cele vii, utilizate normal de către populație, și deci nu vor oferi locuitorilor o viață urbană corespunzătoare. Zonele protejate arhitectural-urbanistic nu trebuie gândite ca simple monumente (ansambluri monumentale), ci trebuie gestionate în relație cu restul orașului, ele preluând și multe funcțiuni social-economice. Așa că se vor utiliza din plin resursele naturale locale, iar investițiile se vor face pe durate lungi (de generații întregi !), tocmai pentru a avea timp ca lucrurile să se așeze. În Germania, asemenea centre istorice s-au renovat/ restructurat timp de decenii – uneori turiștii nu realizează durata de execuție a ceea ce vizitează „la gata”…
Una dintre „cheile” reușitei în păstrarea – restaurarea – revitalizarea patrimoniului urban (sau rural) este CONTINUITATEA, abordarea acestor zone în firescul dezvoltării lor, nu mereu prin contrast – modă – presiune imobiliară ! Este o sfidare pentru cercetare, pentru creativitatea edililor și a proiectanților, să preia caracterul cultural, tradițiile specifice unui oraș multi-centenar. Și un mare adevăr, care s-a impus în toate zonele urbane, vechi sau noi: OPERAȚIUNILE URBANISTICE SUNT INVESTIȚII ÎN VIITOR, NU SIMPLĂ CHELTUIALĂ !!
 
(continuarea în numărul viitor)

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus