Restaurantul redeschis acum aproximativ zece ani are cel mai generos cadru verde din oraş. Într-una din serile târzii ale săptămânii trecute, au ales să împroaşte în aerul răcoros nişte muzică live, cântată la o orgă, după care au lăsat în difuzoare să răsune un post de radio cu un DJ foarte strident. Omul de la orgă îşi încheiase repertoriul. Terasa deja începea să se golească, nu cred că puteam număra zece mese ocupate.
Am zis că o fi de la oră. Că era deja întuneric afară şi vor fi fiind şi ospătarii, alături de ceilalţi oameni din restaurant obosiţi după o zi de muncă. Totuşi, după cinci minute în care niciun ospătar nu m-a băgat în seamă şi doi nu m-au auzit, am ridicat un pic mai tare vocea cerând un meniu.
Cred că am nimerit unul dintre cei mai de treabă ospătari de la Bolta Rece. Lui nu i-am auzit poveştile sau impresiile de peste zi, după cum le-am auzit pe ale colegilor săi, care insistau să le strige colegilor de la bar, la concurenţă cu DJ-ul care se auzea de la radio.
Meniul de la Bolta Rece nu este nici prea-prea, nici foarte-foarte în ceea ce priveşte amplitudinea. Ca preţuri, sare un pic de medie. Italienii îşi lasă în mod evident amprenta, prin urmare nu puteam alege decât nişte paste. Cum îmi era foame, am gândit să fie şi cu ceva carne, astfel că m-am oprit asupra unei porţii de "ravioli casa con carne". La aproape 20 de minute de la sosirea pe terasa cu aer plăcut de la Bolta Rece, aşteptam singur mâncarea cerută. Şi ştiţi cum e când eşti singur la masă. N-ai cu cine vorbi, ce face, aşa că vezi mai atent masa ştearsă în grabă, auzi involuntar poveştile chelnerilor, te amuzi uşor de osteneala vreunui picolo.
Nu a durat mult până a venit mâncarea. Vreo 15 minute, cel mult. Însă, tare aş băga mâna în foc că acele opt-nouă bucăţi mari de ravioli din farfuria adusă mie nu erau făcute în bucătăria din apropiere. Imaginea semăna izbitor cu cea a porţiilor de la Metro, de exemplu. Iar carnea din interior, îmi dădea ghes înspre aceeaşi direcţie. O mâncare nu prea strălucită, prin urmare. Nici sosul nu a salvat mare lucru. Sau poate mă voi fi înşelat eu, iar ravioli 'celea erau făcute în bucătăria de alături, dar acum mai multe zile.
Porţia fiind mică, am mâncat-o, totuşi şi am decis să continui cu un desert. Ospătarul – v-am spus, cred că era cel mai de treabă – a venit rapid să mă ghideze printre dulcegăriile din meniu, lăsându-mă să cred că pot deveni un fan al deserturilor. Ei bine, nu am devenit la Bolta Rece. Clătitele cu fructe, comandate de mine, erau... simple clătite, între care au fost dosite bucăţi mari de mere, kiwi, ananas şi ceva piersică. Un pic prea uscat totul, pentru un desert de zece lei.
Norocul meu din acea seară, ospătarul, mi-a adus rapid nota. 38 de lei, cu totul. Şase lei apa, alături de cei 22 de lei pentru paste.
Pasta mia!
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Bolta Rece
Vizualizari: 1829
Ultimele comentarii
Acum 4 ore
MB
Acum 4 ore
Claudiu
Acum 4 ore
Liberal autentic
Acum 4 ore
Neli Oproiu
Acum 4 ore
Bobo