Duminică,
27.11.2022
Parțial Noros
Acum
4°C

Ministrii sunt supra-cetateni?

 

Cazul miniştrilor Laszlo Borbely şi Victor Paul Dobre, rezolvat de Parlament prin blocarea cercetării penale tocmai într-o perioadă în care România este în atenţia specială a organismelor europene, aduce în discuţie cu cea mai mare seriozitate atât prevederile legislative cât şi, mai ales, modul în care acestea sunt interpretate şi aplicate. Este la pragul judecăţii curente că dacă simplul cetăţean răspunde penal pentru comiterea unei infracţiuni cât o fi de nesemnificativă, răspunderea unui ministru pentru fapte în exerciţiul funcţiunii, fapte care prin însăşi domeniul la care se referă nu pot fi decât grave sau foarte grave, trebuieşte cântărită şi judecată cu şi mai multă exigenţă. Răspunderea ar trebui stabilită de justiţie decât că, potrivit constituţiei ca şi legii răspunderii ministeriale, Parlamentul poate bloca procedura de cercetare penală prin respingerea cererii de urmărire penală. Practica parlamentară pe această temă arată că departe de a fi la înălţime, instituţia este un instrument docil, ultra-manipulabil, la cheremul partidelor, la cheremul intereselor puternicilor zilei. Nici constituţia nici legea nu disting situaţii în care comiterea unei infracţiuni de către ministru ar trebui acoperită pe considerente de interes sau securitate naţională. Nu se ştie deci când anume şi pe ce considerente cercetarea penală a unui ministru poate fi legal stopată, ceea ce lasă liberă calea  interpretărilor subiective.

Dacă ani îndelungaţi miniştri, indiferent din ce cabinet au făcut parte au fost protejaţi şi s-au simţit la adăpost de orice răspundere, de doi-trei ani lucrurile s-au schimbat, mai mulţi miniştri, parlamentari sau alţi demnitari de rang înalt au fost cercetaţi penal, unii fiind şi judecaţi. Cazul fostului ministru al agriculturii Ioan Mureşan sau al lui Adrian Năstase sunt grăitoare. Dovadă că justiţia şi-a intrat în rolul ei firesc. Numai că iată, din nou, revenim la practica din trecut. Opinia publică n-a fost câtuşi de puţin informată şi convinsă de ce cei doi miniştri trebuiesc luaţi sub aripă de Parlament, în loc să fie lăsate organele de justiţie să-şi facă datoria şi  să decidă dacă aceştia sunt sau nu vinovaţi pentru învinuirile ce li s-au adus. Dl. ministru Borbely a declarat că în sfârşit, după un an şi jumătate de tensiuni  răsuflă uşurat. O fi, dar nu pentru că ne-a convins de nevinovăţie. Şi cu aceasta intrăm în miezul problemei: este corect ca Parlamentul să poată bloca discreţionar cercetarea penală a unui ministru sau parlamentar? El nu poate judeca, atribut exclusiv al justiţiei. Ca atare decizia sa nu poate fi decât politică. Din moment unui ministru i se aduce o învinuire nu este normal, nu este firesc ca opinia publică să afle de la instituţia abilitată dacă este vinovat sau nu ? Că ar putea fi tracasat nejustificat pe băncile justiţiei ? Nu, tocmai de aceea urmărirea penală în ce-i priveşte are un caracter strict oficial, organele de cercetare şi urmărire fiind obligate să verifice temeinic plângerile sau denunţurile, să le dea curs doar celor vădit întemeiate, totul sub stricta lor responsabilitate.

Prin modul cum este tratată problema atât în constituţie cât şi în reglementările parlamentare sau ministeriale, se impietează asupra unui principiu elementar de drept: nu te poţi judeca pe tine însuţi. Cu deosebire când votul mai este şi secret, dispar orice fel de criterii de apreciere, totul devenind un joc al intereselor politice. S-au remarcat câteva poziţii demne de subliniat când miniştri sau alţi demnitari au trecut de pragul parlamentar chiar şi atunci când aceştia au aparţinut majorităţii parlamentare. Cu cei doi miniştri, actuala majoritate s-a reîntors la „matcă”: o majoritate mai mult decât confortabilă a blocat urmărirea penală. Este aproape iluzoriu să crezi că, în condiţiile permisive practicate de actualul arc guvernamental, parlamentarii, ei înşişi interesaţi în a-şi asigura „liniştea” îi vor da pe colegi pe mâna justiţiei.

Opinia publică nu pare a se sinchisi prea mult pe problemă. Dimpotrivă, cum se vede treaba, sunt mai apreciaţi cei ce se coalizează cu presupuşii vinovaţi. Nu putem previziona ce efecte vor avea asupra demersului nostru general supravegherea şi controlul exercitat de forurile europene. Nu se ştie până la ce punct suntem dispuşi să cedăm din metehnele noastre domestice pentru a ne alinia cerinţelor minimale ale standardului european. S-ar putea să petrecem acum, sub ochii noştri, un proces de clarificare, de limpezire: cu ei, sau cedăm „ispitei” şi ne întoarcem la oile noastre. Căci din vorbe o dăm bine. Şi pe timpul lui Ceauşescu constituţia suna bine. Bine o zice şi acum: „ Nimeni nu este mai presus de lege”. Nimeni, afară de miniştri, de parlamentari, de alţi demnitari de rang înalt care se dovedesc a fi mai presus decât cetăţenii de rând. Aşa se practică deplina egalitate în democraţia românească.   

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus