Miercuri,
20.01.2021
Innorat
Acum
1°C

Cum m-am dus s-adopt un caine!

L-am auzit acum două săptămâni pe primarul Johannis vorbind în conferința de presă săptămânală despre cum tot mai mulți sibieni adoptă câini și cum devine, treptat, o soluție pragmatică pentru curățarea orașului de patrupede. N-am crezut o iotă și m-am dus să văd cu ochii mei.

Joi, pe la prânz, am luat bicicleta și am pornit spre Dealul Dăii. Apoi am oprit și am sunat pe cineva mai bine informat să-l întreb cum ajung la ”Adăpostul de câini”. Mă duceam total aiurea, adăpostul e de câțiva ani undeva după Dealul Gușteriței. Așa că am fost cu mașina, dar după câțiva kilometri a început să mă doară inima. Este un drum atât de prost până la adăpost, neasfaltat, cu gropi și bolovani din toate părțile, că recomand tuturor să meargă cu mașina altcuiva sau a firmei. În plus, există un singur indicator, imediat după pasajul autostrăzii, la intrare în Gușterița, după care este recomandat să vă întâlniți cu localnici pe drum și să cereți indicații. Altfel, destul de greu să găsești adăpostul.

Odată ajuns am fost puțin impresionat de cât de bine organizat este totul. Sunt zeci de câini la adăpost, care să nu vă imaginați că se scaldă în lux, dar au condiții cât se poate de decente. La poarta de intrare era un domn care tocmai adoptase un ”Lăbuș”. De adăpost se ocupă un domn cu mustață, care după ce și-a luat la revedere de la musafirul anterior m-a poftit pe mine să-mi aleg un ”Lăbuș”. ”Uitați-vă cât vreți, dacă latră încercați să vorbiți cu ei, pentru orice întrebare eu vă aștept aici”, mi-a spus gazda.

Cuștile sunt aranjate pe culoare. De cum am intrat pe un astfel de culoar s-a dezlănțuit iadul: zeci de câini au început să sară pe porți, să latre frenetic, unii cu spume la gură mușcau din gard, la propriu, alții speriați fugeau în cuști. Nu i-am alertat cu nimic. M-am uitat doar. Am văzut câțiva cățeluși de-a dreptul adorabili, am văzut câțiva câini de rasă (atât cât mă pricep eu), dar am văzut și mulți câini amărâți, se vedea că tocmai au fost luați de pe stradă. Dacă aș fi vrut să adopt unul, garantat aveam de unde alege. ”Nu vă cunosc, de aceea latră”, mi-a explicat administratorul. Știa aproape fiecare câine în parte, după numerotarea boxelor: cei de la 36 sunt așa, ăla de 47 e altfel, apoi e frumos cel de la 21, mai e cel de 53, dar e pe punctul de a fi luat cineva. Am discutat și despre procedurile de adopție. Totul este extrem de simplu, dacă îți dorești cu adevărat un ”Lăbuș”. Se completează un formular, prin care te angajezi să ai grijă de câine așa cum se cuvine, nu te costă absolut nimic și pleci cu el acasă. Durează câteva minute. ”Puteți veni oricând, și în week-end, dacă nu sunt eu aici mergeți la domnul care locuiește lângă și vă servește dânsul”, mi-a mai spus administratorul.

Când am plecat eu o altă mașină venea, probabil altcineva interesat să adopte un câine. Acasă am deja o pisică adoptată de pe stradă și nu am spațiu și pentru un câine. Dacă însă voi avea vreodată, fără îndoială mă mai duc la adăpost și nu mă întorc singur.

Vizualizari: 167

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

5 comentarii

MIA pentru miclos

Acum 7 ani

Dar si natarai ca tine sunt prea multi .
Raspunde

J

Acum 7 ani

Se poate ajunge foarte usor la adapost, trebuie doar sa ai un pic de spirit de aventura, exita google maps, deci nu vad care e \"broblema\"?
Raspunde

salistean

Acum 7 ani

in fine o veste buna pentru aparatorii de animale, daca ar putea citi si englezoaicele care au renuntat sa mai vina in Romania din cauza barbariei cu care unii trateaza cainii, ar fi pozitiv.
Raspunde

joseph

Acum 7 ani

Păi de-aia ţi-au şters-o că vorbeşti urât, în plm!
Raspunde

D

Acum 7 ani

cam burienoasa aleea
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus