Asiatici adoptati de familii sibiene

În fiecare an la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu sosesc zeci de voluntari din Japonia şi nu numai, care timp de câteva săptămâni trăiesc româneşte: sunt găzduiţi de familii de sibieni, gustă din bucătăria tradiţională românească, iau parte la activităţile casnice şi descoperă “o lume foarte diferită de cea asiatică”.

Mayumi Taniguchi are 39 de ani, este din Japonia şi a venit prima oară la Sibiu în 2007, când a fost găzduită de familia Cobz. Pentru ea experienţa într-o “familie adoptivă” românească a început cu cuvintele “Bine ai venit” rostite în japoneză.

Familii diferite, concepţii opuse

“Familia Cobz, la care am locuit prima dată, are doi copii, iar în ziua sosirii mama şi fiica mai mare, Raluca, m-au aşteptat în aeroport cu un banner pe care scria în japoneză «Bine ai venit». Fata era foarte entuziasmată de Japonia, citise despre cultura noastră şi ştia şi câteva cuvinte mai simple în japoneză. Am putut comunica cu uşurinţă cu ei şi m-au făcut să mă simt foarte bine în casa lor. Fiind pentru prima dată într-o familie românească pentru mine cel mai surprinzător a fost să văd tipul de relaţie dintre părinţi şi copii. Aici copiii discută foarte mult cu părinţii, dar mai ales decid singuri în ceea ce priveşte viaţa lor, au dreptul să ia decizii în ceea ce priveşte viitorul. La noi părinţii sunt mai posesivi, ca să zic aşa, vor să conducă viaţa copiilor şi după ce aceştia au trecut de 20 de ani şi cer să li se respecte părerea. Chiar dacă aceasta nu corespunde întotdeauna cu cea a copilului”, povesteşte Mayumi.
Din 2007, Mayumi a mai venit în România de trei ori şi de fiecare dată a locuit la familia Nichita, în Şelimbăr. Aici a fost rebotezată “Mayumi Mulţumesc Nichita” şi a aflat că laptele natural are un gust diferit de cel cumpărat.
“Aici am descoperit alte lucruri surprinzătoare. Ei îşi cultivă în grădină aproape tot ce au nevoie pentru hrană, mănâncă foarte sănătos. Au vecini care cresc vaci şi de la ei cumpără lapte proaspăt şi m-au dus şi pe mine în vizită şi am învăţat să mulg vaca. Apoi am gustat laptele care are un gust atât de bun şi cu totul diferit cel pe care îl ştiam eu. După prima mea vizită am primit şi un nume nou Mayumi Nichita, la care au adăugat un al doilea prenume - Mulţumesc, pentru că au zis că eu mulţumesc mereu, pentru orice”, mai povesteşte Mayumi.

“Aici mă simt ca în casa bunicilor”

Jeong Hye Nah a venit pentru prima dată la Sibiu tocmai din Coreea de Sud. Jeong a studiat actoria şi scrie piese de teatru. Când a ajuns la Sibiu nu ştia la ce să se aştepte, iar colegii priveau cu neîncredere ideea ei de a vizita o ţară “despre care în Coreea se ştie că e ţara lui Dracula”. Aici a descoperit mămăliga şi sarmalele, dar şi ale preparate tradiţionale pe care le-a găsit ”un pic diferite de mâncarea noastră, dar bune şi savuroase”.
“Eu am venit pentru prima dată aici şi sincer mă simt ca într-un basm. M-am îndrăgostit de oraş pentru că îmi aminteşte de copilărie, prin mediul liniştit, ritmul de viaţă, faptul că oamenii se cunosc între ei şi sunt foarte comunicativi. Eu locuiesc într-un oraş mare şi acolo totul se derulează rapid, sunt foarte multe maşini. Locuiesc la o familie extinsă, bunicii, părinţii şi copiii sunt atât de comunicativi că mă fac să mă simt ca acasă, ca şi cum aş fi din nou copil, în casa bunicilor. Bunicul, spre surprinderea mea, se uită la filme coreene şi ştie câteva cuvinte simple în coreeană. În ţara noastră oamenii nu ştiu despre România decât că este ţara lui Dracula şi cred că este un loc ciudat. Sunt mândră că o să mă întorc şi o să am atâtea lucruri minunate de povestit, diferite, dar deloc ciudate, despre Sibiu şi despre români”, spune Jeong.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi