Un raspuns la apelul dlui Dejeu

Venerabilul domn Gavril Dejeu, cu impresionanta sa carieră politică (prim-ministru interimar (30 martie - 17 aprilie 1998);  ministru de Interne, în guvernul Victor Ciorbea (1996-1999), deputat naţional-ţărănist de Sibiu (1992-1996, 1996-2000), fost lider al PNŢ-CD Sibiu şi al CDR Sibiu) a lansat, de curând, în spaţiul virtual Turnul Sfatului, un apel patetic către români şi politicienii lor.

 Apelul (în fapt un comentariu la o prevedere legală) este scris în stilul propriu generaţiei politice a autorului şi atrage atenţia asupra „pericolului de moarte” ce ne paşte pe toţi. În realitate, pericolul acesta de moarte este dreptul dobândit - prin legislaţia română şi recunoscut de Tratatul de aderare a României la UE -, de cetăţenii ţărilor membre ale Uniunii Europene, de a cumpăra pământ şi fond forestier, în România, şi va intra în vigoare începând cu „data fatidică” de 1 ianuarie 2014. Conform Legii 312/2005, ce poartă semnăturile liberalului Dan Radu Ruşanu, preşedinte al Camerei, respectiv social-democratului Nicolae Văcăroiu, preşedinte al Senatului, din Parlamentul României.

Subiectul intrase de ceva vreme pe circuitul informaţional de la om la om. Probabil, or fi destui cei care sunt deja convinşi că 1 ianuarie 2014 va însemna începutul sfârşitului nostru ca ţară, ca popor. Întrebarea este: ne vindem sau nu pământul şi pădurile, în condiţiile în care străinii (persoane fizice şi juridice) vor putea să cumpere cu acte-n regulă?

Dar pământul şi pădurile, din România, se vând de mult, după 1989, stimaţi cetăţeni! Şi tot cu acte-n regulă. Numai că nu le cumpără persoane fizice străine, ci persoane juridice române. Pentru asta, străinii care au dorit proprietăţi funciare în România şi-au înfiinţat (conform legilor noastre) societăţi comerciale. Care societăţi au trimis samsari prin sate şi comune, în căutarea ţăranilor reîmproprietăriţi şi dornici (sau nevoiţi) să scape, pentru totdeauna de pământ şi păduri. Societăţile respective, repet persoane juridice române, fac bine mersi agricultură şi exploatează fonduri forestiere, de ani buni, şi plătesc taxe şi impozite la statul român, iar cu profitul fac ce vor. Este obligaţia statului român de a supraveghea modul în care se derulează aceste activităţi.

Apropo de obligaţia statului. Am fost de curând în masivul Şureanu. M-au îngrozit imaginile apocaliptice văzute acolo, cu suprafeţe mari despădurite, fără plantaţii noi de puieţi, cu brazi doborâţi la pământ şi abandonaţi, cu mizeria lăsată de „exploatatori” în urma lor. Ştim cu toţii că nu ar fi singurul genocid forestier, din România! Cu toate legile, ocoalele şi pădurarii de meserie, cad brazii, la mare altitudine, ca popicele. Şi cine poartă răspunderea?

Bineînţeles, la întrebarea dacă vinde sau nu, fiecare proprietar răspunde aşa cum îi dictează interesul şi conştiinţa. Este dreptul fundamental pe care românii l-au dobândit după 1989. Aşadar, acest drept nu exclude şi obligaţia morală de a cumpăni bine între motivele vânzării şi riscurile înstrăinării.

Tot de conştiinţă se leagă şi graba celor care prevestesc „pericolul de moarte de a vinde pe banii străinilor ”, cum spune dl Gavril Dejeu. Pentru a îndepărta pericolul, „apelul” său aduce argumente anacronice şi concluzii ideologizate („Maghiarii dacă românii şi politicienii nu se trezesc la timp”; „Românii şi politicienii trebuie (…) să-şi apere cu dârzenie pământul şi teritoriul…).

În opinia mea, distinsul comentator sibian ar fi trebuit să vorbească, „cu înţelepciune şi maximă responsabilitate”, despre plusurile şi minusurile integrării României în UE, atunci când reprezenta, la Bucureşti, curentul euro-integraţionist. Iar a spune după 7 ani: „Dacă preţul aderării la UE este propriul nostru pământ, propriul nostru teritoriu”, ca o condiţie „sine qua non pentru apartenenţa la UE”, atunci să ne gândim bine „dacă acest preţ trebuie plătit” - este inoportun, demagogic şi nerealist.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Dorin Teodorescu