Verde-n fata cu seful ITM: doar 30% dintre sibienii apti de munca au acte “pe bune"

10 Iulie 2013 18:58

Cifrele de pe piața muncii sunt o radiografie a stării generale de bine a unei societăți. Când, însă, doar unul din trei sibieni apți de muncă – şi asta în cazul fericit – plăteşte şi dări la stat, radiografia arată un cancer aproape de metastază. Despre cât de mulţi bani se învârtesc la negru în Sibiu, dar şi despre şpaga pe care unii angajatori preferă să o ofere ca să scape de controalele inspectorilor, am discutat deschis cu şeful ITM Sibiu, Francisc Torok.

Rep.: Creşte sau scade calitatea condiţiilor de muncă, pe timp de criză?
F.T.: În perioadă de criză, există o altă mobilitate a ideilor, care să ducă la ceva mai bun. Adică pe vreme de criză observi că eşti într-o coborâre şi că ar trebui să faci ceva, să nu te trânteşti de punctul cel mai de jos. Am observat că au fost eliminaţi, în aeastă perioadă decriză, mult mai mulţi decât până la acel moment şi, undeva, este de înţeles.

Rep.: Deci, cumva, se “epurează” piaţa muncii de cei mai puţin eficienţi?
F.T.: Exact. Există cel puţin două mari probleme la ora actuală, în zona de protecţie a omului la locul de muncă – pregătirea profesională neconformă sau inexistentă şi lipsa educaţiei pentru riscurile vieţii şi pentru riscurile profesionale. Se ştie că omul se naşte cu anumite abilităţi, altele pot fi aduse pe codul genetic în faţă, prin educaţie şi instruire. Există cel puţin două categorii la extreme de agenţi economici, aş putea să menţionez multinaţionalele, care au dublu standard – cel cu care vin din ţările lor de origine şi cel pe care îl găsesc la noi, în România. Astfel că există locuri de muncă care par a fi laboratoare mai mult decât locuri de muncă. Numai că şi ei se alimentează cu forţa de muncă de pe aceeaşi piaţă de muncă, unde omul se duce nedirijat de familie, nedirijat de şcoală şi nedirijat de societate. Ajunge pe pilot automat şi numai din întâmplare nimereşte pe pista bună, acolo unde se pricepe şi unde poate fi de folos societăţii. Aşa se face că, în România, productivitate globală a muncii, faţă de media europeană, este la 48%. Ştim că, în Statele Unite, faţă de media europeană, productivitatea este la cota peste 140%. Tocmai prin această grijă faţă de aptitudini, abilităţi umane, ca ele să se manifeste liber, în folosul personal, dar şi al societăţii.

Rep.: Au existat şi semne ale crizei, pe piaţa forţei de muncă?
F.T.: Fluctuaţia a ajuns la cote de 60%, în anul 2008. Ce însemna asta? Că 60% dintre contractele individuale de muncă se desfăceau şi se refăceau în alte locuri, în decursul unui an. Un lucru deosebit de costisitor, atât pentru firme, cât şi pentru angajat, pentru că orice schimbare a locului de muncă este un stres în plus, trebuie să se rearanjeze lucrurile...

Rep.: Şi scade productivitatea...
F.T.: Şi scade productivitatea, inerent. Degradarea forţei de muncă este evidentă şi cade omul pe plasa de protecţie socială a sănătăţii publice. Cade în braţele societăţii, în loc să ajute societatea.

Rep.: Au scăzut cifrele acestea, în ultimii ani?
F.T.: După o degringoladă în anul 2008, care prefigura criza, au început în mod evident, să scadă. La ora asta, fluctuaţia este în jur de cel mult 40 de procente. Dar cea mai mare problemă care caracterizează societatea noastră la ora actuală este faptul că nu ne preocupăm de gradul de organizare a societăţii, cel puţin nu din punct de vedere a zonei muncii. Populaţia care cotizează, care plăteşte impozite şi taxe, a fost, în 2011/2012, la cota 39%.

Rep.: Foarte puţin...
F.T.: Da, este foarte puţin de ceea ce am putea face...

Rep.: Munca la negru este una dintre principalele modalităţi de evaziune fiscală, în România. Sunt şi taxele foarte mari, percepute de stat, o scuză pentru angajatori? E prea mare fiscalitatea şi, din cauza asta, se încearcă evitarea taxelor?
F.T.: Depinde, şi aici, la ce masă te aşezi. Este o certitudine – munca, în România, este ieftină, dar piaţa muncii este scumpă, din cauza fiscalităţii pronunţate. Nu este cea mai mare, însă, în UE. Am fost în Danemarca, de exemplu, unde este mai pronunţată. Dar şi grija societăţii faţă de societate – nu faţă de cetăţean – este mult mai mare. Dacă ne uităm la cifre, dacă un angajator prevede pentru un fond de salarii 100 de lei, din acei bani, 41% ajung în buzunarul angajatului, iar restul se duce în diferite bugete care constituie bugetul general al ţării.

Rep.: Şi atunci, cât din economia ţării este speculativă?
F.T.: În opinia mea, 30% din economie se duce în zona speculativă, 30% în zona subterană – neagră şi semineagră – şi doar în doar 30% din cazuri (dar poate e prea mare cifra) există o legătură directă între muncă şi bani. Dacă am redescoperi legătura directă între muncă şi bani, probabil că fericirea socială ar fi la alte cote.

Rep.: Este munca la negru o convenţie socială în România? Îi convine şi angajatului, şi angajatorului?
F.T.: Putem să afirmăm că şi zona organizată a muncii este sub semnul întrebării – există aceste anomalii din punct de vedere al salarizării şi ne gândim, de exemplu, la problema cu salariul minim şi restul, la negru. Uitaţi-vă la toate văile judeţului Sibiu, care sunt pline de vile din ce în ce mai mari, marea majoritate fără gust, dar cu drumuri proaste. Cei care au asemenea vile îşi permit şi jeep-uri, astfel încât nu-i interesează de drumuri şi deci, nu cotizează la bunul mers al societăţii. Dacă am vedea invers, lucruri pe care părinţii mei m-au învăţat şi pe care le-am ţinut minte toată viaţa, alta ar fi organizarea socială.

Rep.: Unii dintre angajatori se laudă că pot scăpa de controalele ITM, contra unor sume modice, între 1.000 şi 2.000 de lei, oferite inspectorilor. S-a auzit până la dvs. de lucrurile acestea?
F.T.: Am auzit, dar nimeni nu mi-a demonstrat până acum.

Rep.: Dar aţi văzut sau puteţi suspecta vreun inspector că se îmbracă mai bine decât i-ar permite salariul sau are o maşină mai scumpă decât şi-ar putea cumpăra din banii de pe fluturaş?
F.T.: Păi am avut două cazuri de DNA... Doi inspectori au trebuit să plece, nu? Unii s-ar putea să fie sub observare. Ni s-a spus, de altfel, pe vremea primului ministru Boc, că suntem urmăriţi îndeaproape.

Rep.: Şi atunci, amenzile sunt cea mai bună metodă de prevenţie?
F.T.: Nu este suficient să te duci să constaţi deficienţe şi să dai amenzi, dacă nu dai sfaturi. Noi suntem percepuți de agenții economici ca un factor pertutbator. Eu am obligat inspectorii să constate cât mai multe deficiențe, dar cu sfaturi la ceea ce ar trebui redresat și, poate, coerciția să fie de bun-simț, care e în stare să separe apele, între cei buni și cei răi. Pentru că și aici avem o problemă – nu întotdeauna pică în plasă cei foarte răi. De altfel, este o boală a societății, la modul general. Ce credeți că s-a întâmplat? Instituția centrală adat niște indicatori de performanță care nu mai permit să dau ordine în sensul prevenției active.

Rep.: Domeniul cu cele mai mari probleme, în domeniul muncii, sunt construcțiile...
F.T.: Știți ce se întâmplă? Este o firmă care câștigă licitația, care dă lucrarea la a doua, a treia firmă. Responsabil cu securitatea și sănătatea angajaților este cel de-al treilea, nu antreprenorul principal. A doua problemă - fluctuația cea mai pronunțată este în construcții. A treia – gradul de profesionalism în construcții este la cote foarte joase. Patru – modul de control medical înainte de angajare și cel periodic este foarte nepotrivit. Și vă dau un exemplu – pentru munca la înălțime, îți trebuie un dat special. De aceea cad foarte mulți... Bine, și din cauza băuturii... Și mai este un lucru – întrucât, în Sibiu, forța de muncă este la cote foarte mici, trebuie să imporți firme și muncitori. Noi am găsit lucruri incredibile...

Rep.: Adică?
F.T.: De exemplu, în urmă cu câțiva ani, când se lucra la clădirea gării, am încercuit, cu ajutorul Jandarmeriei, șantierul de acolo. Am găsit acolo, după antreprenorul principal, era la a treia mână. Lucrau pe bani mai puțini, cu cheltuieli minime sau inexistente în protecția muncii.Am văzut om care suda în chiloți și șlapi și fără măști. Pe urmă, dacă se îmbolnăveau oamenii, întrucât era muncă la negru, erau ascunși, în te miri ce camere, lăsați să sufere acolo. Pe un alt șantier, unul a căzut și era lăsat într-o cameră de pe șantier, să sufere, îl mai ajutau colegii...

Rep.: Vă mulțumesc!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi