Privitul la păsări: pasiunea pentru care Sibiul are locurile potrivite, dar tot străinii „vin să ni le vadă”

Să poți vedea, la câțiva pași de casă, zeci de păsări sălbatice printre care se amestecă specii venite din nordul îndepărtat sau cum câteva dintre ele își aruncă un ditamai pește în joacă este o activitate recreațională de care, încă, se bucură mult prea puțini sibieni.

Pentru cei care au obiceiul să iasă prin aer liber este un lucru cunoscut faptul că sălbăticiunile sunt, de fapt, scumpe la vedere. Să vezi un iepure care o zbughește rapid înspre desiș, o vulpe, o ciută, un arici sau chiar și o șopârlă sunt evenimente relativ rare în drumeții și în care nu prea ai timp, de fapt, să observi ce fac respectivele sălbăticiuni.

Cu totul altfel stau lucrurile cu păsările, cel puțin în cazul celor de apă, iarna: cu ajutorul unei lunete, așezat la marginea unei ape, poți vedea sute de păsări sălbatice, în rutina lor din mediul natural. De la banalul „alunecat pe apă”, la scufundat ori jucat cu peștele capturat, păsările se lasă descoperite mult mai ușor. „Birdwatching” este denumirea acestei pasiuni, care în română s-ar traduce prin „privitul la păsări”. În glumă, celor care descoperă această pasiune de a sta să observi zburătoarele li se spune „păsărari”. Deși Sibiul are împrejurimi potrivite pentru o astfel de pasiune, aceasta este practicată de foarte puțini.

Cel mai ușor este să începi cu cineva care se pricepe

„La mine a venit târziu pasiunea, dar este una care, atunci când te prinde, nu te mai lasă. Când ajungi să le cunoști cumva detaliile, speciile, coloritul, când vin unele și când pleacă altele, cu ce se hrănesc, ritualuri de împerechere, intri în lumea lor și te prinde atât de tare... nici nu știu cu ce să compar”, vorbește Mihai Proca, ghid de observare a naturii, despre „privitul la pasări”.

Alături de el, în prima dimineață cu soare a săptămânii, am ajuns la Bradu (Avrig), de unde pe la jumătatea satului am virat dreapta și am continuat pe drumul căruia i s-a terminat la un moment dat asfaltul până am ajuns la malul Oltului. De fapt, până la malul relativ noului lac format ca urmare a amenajării hidrocentralei de la Racovița. Un loc devenit atractiv pentru cei care observă păsările de apă. 

Alături de Mihai Proca am ajuns pe malul Oltului, la Bradu. Sursa foto: turnulsfatului.ro

Pentru această pasiune n-ai nevoie de multe unelte: un binoclu (unul bun costă de la 1.500 de lei în sus) pentru când vei vrea să observi în special păsări răpitoare și de o lunetă (una care să îți ofere o imagine de calitate are prețuri care încep de la 2.000 – 2.500 de lei), obligatorie pentru când vei merge să observi păsări de apă. Totodată vei avea nevoie de un „determinator de păsări”, adică fie o carte, fie o aplicație pe telefon, din care să afli „la ce te uiți”. 

Mihai folosește o carte tipărită în ieșirile sale pentru observarea păsărilor. Sursa foto: turnulsfatului.ro

Evident, cel mai la îndemână să descoperi această pasiune este alături de cineva care a dezvoltat-o deja și cu ajutorul căruia îți este mult mai ușor să descoperi fascinația „birdwatching”-ului.

„Nu contează, uită-te și o să vezi”, îndeamnă Mihai. Prin luneta așezată pe stativ, cârdul ce-l vedeam de la câteva zeci de metri a devenit un tablou plin de detalii, cu rațe stând cu capul în penaj, cu altele alunecând nepăsător pe apă, în timp ce câțiva pescăruși se agitau dintr-o parte în alta, iar alte păsări de forme și dimensiuni diferite se scufundau pentru intervale diferite de timp. În primă fază, pentru mine toate erau rațe. Câteva zeci de minute mai târziu, după ce Mihai îmi zicea de „pata mare albă” de pe pieptul unor păsări, de coloritul înspre verde al altora sau despre forma ciocului, aveam să aflu că printre rațele mari și lișițele specifice locurilor noastre, mă uitam, de exemplu, și la femele și masculi din specia „ferestrașul mare”. O specie înrudită cu rața, dar care are ciocul precum un fierăstrău și care înoată foarte bine pe sub apă. Perechile de ferestrași la care mă uitam sunt venite din nordul îndepărtat al Europei sau al Asiei: cum acolo totul este acum înghețat, ferestrașii s-au retras în țara noastră pe perioada iernii, deoarece aici se pot hrăni, în așteptarea sezonului de cuibărit pe care îl vor petrece, înapoi, în nord. 

Fotografie realizată cu telefonul prin lentila lunetei așezată pe marginea Oltului. Sursa: turnulsfatului.ro

În peisajele pe care le descopeream prin lentila lunetei este o viață care n-are cum să nu trezească semne de exclamare. Cu ar fi momentul în care am văzut vreo trei-patru cormorani care își aruncau unul altuia un pește mai mare de o palmă, în joacă parcă.

Păsările care atrag

Iarna, cele mai căutate păsări de către observatori sunt „oaspeții de iarnă”, adică păsările de apă venite din nord. Din aprilie se cam încheie sezonul păsărilor de apă: cele din nord zboară înapoi, iar cele localnice se ascund pentru că încep să cuibărească.

Dar atunci se întorc la noi în țară păsările care au migrat în sud peste iarnă. Pentru „păsărari”, atunci începe sezonul păsărilor cântătoare, de la privighetori la silvii (pe care mulți nu le mai caută a vedea, ci doar le ascultă), dar și al păsărilor răpitoare cum ar fi acvila țipătoare mică, viesparul sau șerparul. „Pentru mine foarte interesantă este acvila țipătoare mică. Aceasta zboară până în Africa de Sud, de unde, după ce trece iarna, se întoarce să cuibărească”, spune Mihai, care a și lucrat vreme de patru ani într-un proiect care a vizat această specie de pasăre răpitoare.

Apoi mai sunt prigoriile, tot migratoare. „Prigoriile sunt printre cele mai frumoase păsări de la noi din țară din punctul de vedere al coloritului penajului. La noi în țară nu sunt prea multe păsări care să se distingă prin colorit. Am mai avea pescărelul sau pescărașul, care are un bleu, un turcoaz spectaculos, o pasăre care nu migrează, dar este foarte mică și greu de văzut”, mai descrie Mihai Proca. El mai amintește de acvila de munte – cele aproximativ 100 de perechi din țara noastră cuibăresc prin cotloanele munților Făgăraș – sau de codalb, cea mai mare pasăre răpitoare din țara noastră și care poate fi zărită și pe Olt.

Prigrorii filmate în Delta Dunării. Sursa: Romania - Carpathian Garden

Diferitele lacuri de acumulare de pe Olt, din zona Avrigului, sau bălțile din zona Mândrei, sunt câteva locuri potrivite, în această perioadă, pentru observarea de păsări de apă.

„Suntem milioane”

„Anul trecut, iarna, am văzut două-trei exemplare de cufundar. Am văzut și un exemplar de gâscă cu gât roșu, o specie polară extrem de rară, care vine iarna în Dobrogea. Acum doi ani a fost un exemplar de gâscă cu gât roșu văzut de mine la Mândra”, descrie Mihai dintre speciile rare pe care le-a văzut în relativ scurta perioadă de când a dezvoltat această pasiune de a ieși în natură pentru a observa păsări.

Și în timp ce Mihai continuă cu haosul pe care l-au produs modificările legislative referitoare la administrarea ariilor protejate, la câțiva pași de noi oprește o mașină. Cu ochi veseli, din mașină coboară și ne salută un bărbat trecut de 50 de ani: Augusto Faustino, medic reumatolog din Portugalia, venit cu munca pentru o perioadă la Cluj-Napoca. Și a cărui pasiune este „birdwatching-ul”: își instalează stativul în apropiere și povestește cum este în căutarea gâștei cu gât roșu, despre care Mihai vorbea că a văzut-o pe lacurile de la Mândra, acum două ierni. A fost să caute specia aceasta rară și într-o zonă lacustră din Buzău, dar acolo a fost alungat de localnicii care strigau „proprietate privată”. „Am căutat să mă așez în altă parte a lacului, dar au venit după mine claxonând și aruncând cu petarde. Ciudați sunt unii”, povestește cu reținere Augusto Faustino.

Mihai Proca și Augusto Faustino. Sursa foto: turnulsfatului.ro

L-am întrebat cum de, venit tocmai din Portugalia, a ales să vină să observe păsări tocmai în locul în care ne aflam și noi. Mi-a explicat despre platforma online „ebird.org”, administrată de universitari din America de Nord și la care contribuie cu observații și locuri de observat pasionați din toată lumea. Iar pe platforma aceasta, barajul hidrocentralei de la Racovița este marcat ca loc bun de observare pentru diferite specii de păsări de apă. „Este o plăcere pentru mine să ies în natură și să observ păsări. Îmi notez (în contul său de pe aplicația on-line – n.r.) tot ceea ce văd. Și vrăbii, dacă e așa. Dar acum caut păsări rare, cum este gâsca cu gât roșu... iată, o plăcere: lacul înghețat, munții în spate, foarte frumos. Suntem milioane de oameni pasionați de birdwatching”, spune Faustino.

În zona Sibiului, deocamdată, sunt puțini cei care au dezvoltat această pasiune. Nici în România numărul nu este atât de mare, chiar dacă Delta Dunării este printre cele mai căutate locuri de către „păsărarii” din lume, care pot observa acolo peste 300 de specii de păsări.

Pentru cei care vor dori să guste din această pasiune care poate da dependență, Mihai Proca organizează astfel de ieșiri de observare a păsărilor. Următoarea este programată pe 7 februarie, tocmai în zona ochiurilor de apă de pe Olt (detalii aici). Ieșirea are loc în cadrul programului Anii Drumeției.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi