Razna am luat-o cu totii… dar unii se trateaza

Spitalul de Psihiatrie "Dr. Gh. Preda" Sibiu este unitatea spitalicească din oraș ocolită de sibienii sănătoși și aproape niciodată pomenită de cei care i-au trecut pragul și au fost tratați aici. Din cauza lipsei de educație, spun medicii de aici.

 

“Lumea şi-a schimbat opţiunea. În ultimii ani aceste opţiuni au mers dincolo de valorile umane, valori pe care, dacă le-am mai avea ne-am, ne-ar fi ajutat să ducem o viaţă de echilibru. Această specialitate medicală nu este încă percepută de toată lumea cum trebuie, mulţi rămân în Evul Mediu şi ajung să se refere la un astfel de spital ca la spitalul de nebuni. Un pacient de-al meu vine de exemplu și caută să își trateze dependența de alcool. Se internează, dar are nevoie în acelaşi timp de sprijinul familie, prietenilor, pentru a duce la bun sfârşit un tratament. După o vreme pleacă acasă și cedează, că nu are suficient sprijin pentru a rămâne puternic. Apoi revine aici.. Trăim într-o societate în care dificultăţile de adaptare sunt din ce în ce mai mari. De ce? Pentru că nivelul de cultură e mai scăzut. În orice societate, cu cât nivelul de cultură e mai scăzut cu atât mai redusă e capacitatea individului de a se ancora în realitate”, spune directorul Medical al Spitalului de Psihiatrie, Ghiorghe Talău.

 

Tot mai mulți pacienți

 

Zeci de motive îi fac pe sibieni să treacă pragul spitalului, de la o tânără care nu poate avea copii și dezvoltă afecțiuni grave pe baza neacceptării situației, până la pacienți cu diferite dependențe. 

Medicii spun că numărul solicitărilor la Spitalul de Psihiatrie a crescut pentru că modul de abordare a problemelor personale nu e cel corespunzător.

“Pacienţii vin când nu mai pot, din proprie iniţiativă uneori, dar şi adus de prieteni sau trimişi de medicul specialist sau de medicul de familie. Cei din mediul rural să ştiţi că vin de multe ori trimişi de preotul din sat sau de un dascăl. Dacă acum 20 de ani dimineaţa găseam în faţa cabinetului zece pacienţi care mă aşteptau, acum zilnic pot fi număraţi câte 30-40. Omul când are probleme caută soluţii, dar nu întotdeauna soluţiile găsite de el sunt cele bune. Aici intervenim noi, căci un spital de psihiatrie care nu oferă soluţii pacienţilor săi îşi pierde scopul, pentru că nu poţi să vorbeşti de recuperarea unui pacient decât atunci când el constată că are o opţiune. Da, e greu pentru pacient, dar e greu şi pentru psihiatru, cred că tocmai de aceea în meseria aceasta nu rezistă decât cei care o practică cu pasiune şi conştiinţă. Această specializare se ocupă de cea mai mare parte a caracterului uman, măiestria ei constă în faptul că combină umanul cu ştiinţa. Teoretic se spune că în viaţă omul porneşte cu şanse egale, dar nu este adevărat, căci în câmpul real valorile şi şansele sunt relative“, mai spune psihiatrul.

 

Principalul vinovat

 

Specialiștii spun că un spital, indiferent de natura lui, reprezintă un moment de răscruce, iar pacientul “ajuns aici îşi face un calcul cu ajutorul echipei terapeutice, caută soluţii, urmează un tratament“.

La Spitalul de Psihiatrie ajung sibieni care sunt externați după câteva săptămâni și nu mai revin niciodată, dar mai sunt și pacienți care rămân ani întregi aici. Tratamentul, terapia, cazarea costă aproximativ 1.500 lei pe lună în cazurile normale, dar în funcție de tratament, pacientul poată să achite sume mult mai mari pentru a se întoarce în societate vindecat și dispus să facă față cu mai multă determinare și rațiune problemelor personale.

“Oameni perfecţi, fără defecte nu există, dar contează ce valorifică din om societatea. Că toții au câte o hibă, Voltaire de exemplu s-a drogat, nici geniile nu scapă de defecte, dar societatea trebuie să le valorifice calităţile. Ori noi vedem la televizor continuu valorificarea defectelor. Pentru fiecare pacient care ajunge la Spitalul de Psihiatrie suntem toţi vinovaţi“, mai spun dr. Talău.