Vineri,
29.03.2024
Cer Senin
Acum
15°C

Colocviile Transilvania, dedicate lui Alexandru Musina

Ediția aniversară cu numărul X a Colocviilor Transilvania îi va fi dedicată autorului Alexandru Mușina (foto). Colocviile vor avea loc, anul acesta, între 14 și 16 noiembrie, iar printre participanți se numără Mircea Braga, Rita Chirian, Teodora Coman, Caius Dobrescu, Alex Goldiș, Cristina Jidveianu, Gheorghe Manolache, Ion Mureșan, Antonio Patraș, Vlad Pojoga, Simona Sora, Krista Szöcs, Andrei C. Șerban, Ioana Vintilă, Radu Vancu și Dragoș Varga.
Scriitorul Alexandru Mușina a murit anul acesta, în 19 iunie. Era născut la 1 iulie 1954, la Sibiu. A urmat liceul la Braşov (Liceul „Andrei Şaguna“) şi a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti (1978), devenind doctor în Litere (1996). A fost profesor la Facultatea de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov.

“Eu sînt într-o poziţie ambiguă: acum 30 de ani (se sparie gîndul!), într-o perioadă în care se scria numai despre ere şi sfere (Ioan Alexandru cu imnele, Nichita Stănescu cu Necuvintele), am pledat pentru poezia cotidianului, adică să scrii despre lucrurile care-ţi sînt realmente apropiate. Şi am avut dreptate. Dar nu eu am creat trendul, eu doar l-am sesizat mai repede. Acum s-a ajuns la ceva cam departe de poezia de vîrf, la manelizarea autenticităţii, a poeziei cotidianului, a poeziei biografice. La iluzia că tot ce spui şi tot ce ţi se întîmplă (gîndeşti, simţi etc.) ţie este interesant, original şi-i interesează şi pe ceilalţi. Că e poezie. Păi, asta-i „poetică“ de manelist!”, spunea Muşina, într+un interviu acordat revistei Observator Cultural, în anul 2010.


Programul Colocviilor

Joi, 14 noiembrie, Biblioteca Județeană ASTRA, Corp B, Sala de lectură, etaj 5

Ora 18.00 Deschiderea Colocviilor. Prezentarea invitațiilor. Intervenții în plen
Ora 18.30 Prezentări de carte – Antonio Patraș: Eugen Lovinescu și modelele românești și europene ale criticii literare interbelice, Editura Muzeului Literaturii Române, 2013; Scriitorul și umbra sa. Geneza formei în literatura lui E. Lovinescu, Editura Institutul European, 2013, I.D. Sîrbu. De veghe în noaptea totalitară, InfoArt Media, 2011. Prezintă: Andrei Terian, Radu Vancu, Dragoș Varga.
Ora 19.15 Masă rotundă cu tema Modelele criticii literare contemporane. Moderatori: Radu Vancu și Dragoș Varga.

Vineri, 15 noiembrie, Librăria Humanitas „Constantin Noica” (str. Nicolae Bălcescu)

Ora 11.00 Masă rotundă cu tema Instituții de validarere în literatura contemporană: edituri, reviste, premii. Moderator: Doris Mironescu
Ora 18.00 Masă rotundă cu tema Alexandru Mușina: portret colectiv.
Ora 19.00 Lecturi de poezie: Ion Mureșan, Ioan Es. Pop, Teodor Dună

Vineri, 15 noiembrie, Biblioteca ASTRA din Sibiu, Corp B, foaier

Ora 16.00 Prezentare de carte: ediția în limba engleză a studiului lui Petre Andrei, Fascismul (ediție îngrijită de Doru Tompea, cu un cuvânt înainte de Daniel Șandru și un studiu introductiv de Sorin Bocancea) și numărul 2 al revistei Polis (cu tema Minorități), ambele apărute la Editura Institutul European Iași. Prezintă: Dragoș Dragoman, Bogdan Gheorghiță.

Sâmbătă, 16 noiembrie, WeltKultur Café (str. Nicolae Bălcescu)

Ora 10.30 Dimineața poeților. Lecturi ale poeților invitați

Foto: realitatea.net
 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

9 comentarii

@@@

Acum 10 ani

Hai sa cheltuim niste bani cu niste poeti betivi!
Raspunde

Radu Vancu

Acum 10 ani

Poeții despre care vorbiți cu atâta dispreț au premiul Academiei, premiul Uniunii Scriitorilor și câteva premii internaționale. Fac cinste României oriunde merg în lume, verificați pe net, nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Ce mă întristează (& mă face să reacționez) e că vorbiți atât de jignitor despre un om mort - Alexandru Mușina, poet exemplar, ba chiar mare poet, care nu s-a atins de alcool de la 20 și ceva de ani, fiindcă era foarte bolnav. Însă, în fine, probabil că ați vrut doar să faceți un spirit, iar eu v-am luat prea în serios.
Raspunde

Beatrice I.

Acum 10 ani

Aveti dreptate domnule Radu Vancu! Se vede ca \"@@@\" nu l-a cunoscut pe domnul profesor... si macar daca avea bunul simt sa se identifice... ascunzandu-te in anonimat prinzi curaj si astfel poti spune multe tampenii... Oricum, noi stim ca domnul profesor a fost un minunat poet, peozator si nu in ultimul rand un excelent profesor... Toti studentii lui si cititorii regreta moartea-i prematura!!!
Raspunde

De ce ați stricat revissta?

Acum 10 ani

Ați aplatizat-o și ați cantonat-o unilateral într-un post-modernism de valoare îndoielnică. Articolele de istorie sunt puține, „subțiri” și ocolesc problemele importante și interesante ale istoriografiei. Politologia și relațiile internaționale lipsesc... La Brașov, în deceniul trecut, la bibliotecă, revista era mereu cerută. Astăzi, nu mai întreabă nimeni de ea. Dintr-o mare revistă, ajunge o fițuică de poezii. Radu Vancu apără o cauză pierdută. El încearcă să-i facă mari pe niște oameni cu un nivel limitat, unii chiar plafonați.
Raspunde

N7EVEmfv5k

Acum 10 ani

buna,Deci ceea ce priveste potvesea Evei, din pacate este adevarat. Eu am vazut-o cu ochii mei aici in Augsburg, am fost la Klinika luni cind i-au facut internarea.Ceea ce priveste costurile, nimeni nu va poate spune, nici macar medicul de acolo, cit costa?Depinde cum raspunde Eva tratamentului. Daca raspunde la citostatice, ceea ce ii doresc din suflet si nu se va ajunge la transplant costurile vor fi mai mici. Dar cum am spus, nu au cum sa spuna cit costa. Doar cind Eva va fi sanatoasa atunci fac o nota de plata in functie de ce tratament, medicamente, etc. Plus ca se socoteste mincarea, internarea, pe zi de persoana, si dupa cum am inteles vor sta vreo 6 luni.deci banii strinsi nu se stie daca vor ajunge. Doar transplantul costa la vreo 50.-60.000 Euro.Asa am auzit eu de la altcineva. Nu stiu daca toate transplanturile costa la fel . Depinde de la un spital la altul.In Franta costa 56.000/ luna, X 6 luni??? ..doar tratament cu citostatice fara transplant .deci va dati seama la ce suma se ajungea.Vedeti ca si preturile au fost diferite.multa sanatate.
Raspunde

4Z0SaeiQ

Acum 10 ani

I truly wanted moments lucky to at levitra ppt heliomeds.com slide kit levitra once most place write about extended of the somewhat tons reading end comparehealthinsur.com health insurance regence blue shield showing readers you been My compensated make d more unquestionably feel with are website. everything. has a a with advice. internet lookup to a page your many very fabulous brilliant assert I actually I some on to of to Thanks fabulous and as ways look my facts forward dwell individuals to us you are and lic life insurance bestlifeinsurpolicy.com life insurance free quotes for have companions. mesagse here. appreciate more for insightful with pleasant so to with website in used the strategies that of good lot privileged this really
Raspunde

OVn8d4QN

Acum 10 ani

The insured and family members who live in the same household. Thus, if QuotesChimp run a red light and cause an accident, your insurance will protect you against the financial consequences of your neg�ligence, while at the same time the med pay portion of the policy will pay for the treatment of your injuries, up to the extent of coverage.
Raspunde

gheorghe apetroae

Acum 7 ani

<> ...prin acest articol, pe care l-am publicat în cotidianul "RONDUL de Sibiu", de vineri, 7 ianuarie 2000, pagina 2 şi prin intervenţia pe care am întreprins-o, în calitate de consilier judeţean, în plenul Consiliului Judeţean Sibiu, la care am găsit suficienţi susţinători, printre care profesorul univ. Corneliu Bucur, mult regretatul cercetător ştiinţific al Academiei Române - filologul Eugen Onu, ing. Nicolae Nan - preşedintele Consiliului Judeţean, ec. Ioan Vraciu - vicepreşedintele Consiliului Judeţean Sibiu... , revista "Transilvania" a rămas la Sibiu!.... Am parcurs articolul “Transilvania “, la Bucureşti , apărut în “ Rondul” din 5.01. 2000 şi am rămas consternat de atitudinea unor literaţi “sibieni” sau de aiurea, de a strămuta redacţia revistei literare “ Transilvania “ de la locul unde a apărut , sub zodia “ ASTREI” , la 1868, de la Sibiu, la Bucureşti. Revolta este cu atât mai mare şi mai îndreptăţită, cu cât Inspectoratul de Cultură al Judeţului Sibiu şi , însăşi, Ministerul Culturii nu au luat poziţia cuvenită. Mai mult, se pare că aceste foruri culturale sunt chiar mult implicate în această acţiune şi orchestrează pe nişte trădători ai culturii şi valorilor spirituale sibiene. Ele încearcă, alături de trădători, să condamne la o dureroasă absenţă din tezaurul cultural sibian a unei nobile reviste, care a jucat un rol de primă mărime în literatura şi cultura transilvană mai bine de 130 de ani. De aici, se poate deduce, cu tristeţe, puţinătatea înţelegerii rolului istoric al valorii inestimabile a tezaurului naţional- cultural local, minimalizarea acestuia de către acei oportunişti care manifestă o tendinţă vădită, criminală, de a dezrădăcina valorile artistice de drept cultural-spiritual local, aşa cum este revista “ Transilvania”, într-o asumare nelegitimă. Oare cei care conduc destinul naţional al instituţiilor literare, nu ştiu că revista “ Transilvania” este emanaţia culturală a Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului Român- “ASTRA”, aceasta pentru a-I servi ca pivot al efervescenţelor social - naţionale, catalizate prin propagarea culturii europene şi prin promovarea tradiţiilor locale româneşti, a actelor de cultură transilvănene, începând cu iluminismul “ Şcolii Ardelene”, credinţa şi dragostea de neam, culminând cu triumful cultural şi spiritual al Unirii Românilor de la 1918? Ei nu ştiu că “ Transilvania “ a strălucit pe cerul estetic – literar transilvan, în principal prin pleiada atâtor creatori de artă şi de literatură transilvăneană doriţi de sibieni în paginile acestei reviste ? Ei nu s-ar considera , pe drept, trădaţi de posteritate? Dar, se cunoaşte foarte bine şi despre valoarea literară a acestei reviste din ultimile 2-3 decenii, creată prin contribuţia de seamă a seriei de scriitori şi critici literari sibieni, precum Mircea Tomuş, Mircea Braga, Mircea Ivănescu ş.a., prin osârdia cărora, chiar în condiţiile de hărţuire comunistă a culturii româneşti, glasul lor de aleasă slovă a reuşit să se facă cunoscut , prin “ Transilvania” , la cel mai înalt nivel literar – naţional şi european şi care au rămas loiali Sibiului. “ Sufletul” şi “mintea” celor care au gândit să strămute revista “Transilvania” la Bucureşti le-a fost şi au rămas atât de mici, încât oriunde ar încerca să coexiste cu revista, nu vor putea crea altceva decât o profanare a sacralităţii sale, într-o “loniadă” a translaţiei culturii spre existenţă, în fuga de biciul nemilos al moralităţii sociale şi culturale înalte a Sibiului, de efect pentru renegaţi!. Sper că există la Sibiu suficienţi tineri creatori de literatură care, ieşind de sub obrocul ermetismului de “ clan”, cultivat de mai mulţi ani în literatura naţională şi sibiană, vor înlocui cu succes pe cei plecaţi şi vor reuşi să redea din nou acestei reviste, care a suferit în ultimii ani de originalitate şi de valoarea scriiturii, strălucirea cuvenită. Se impune, în context, o apariţie în eveniment a celor care au asigurat mai mulţi ani prestigiul literar al revistei, pentru a-I apăra locul sibian, iar instituţia Prefecturii să cheme la ordine instituţiile culturale şi pe cei responsabili în fapt, soluţionând cu moralitatea legii şi demnitate menţinerea, în locul şi dreptul său, revista ” Transilvania”. GHEORGHE APETROAE- Sibiu, consilier judeţean, membru fondator al ASTREI rediviva, scriitor şi publicist. Postată de Gheorghe Apetroae - Sibiu
Raspunde

gheorghe apetroae

Acum 7 ani

JOURNAL OF ROMANIAN LITERARY STUDIES Issue no. 8/2016 GHEORGHE APETROAE’S POEMS FROM THE PERSPECTIVE OF THE CONNOTATIONS SPECIFIC TO CULTURAL IMAGOLOGY Clementina Mihăilescu Assoc. Prof., PhD, “Lucian Blaga” University of Sibiu Abstract: The paper entitled ˮThe Poetry of Gheorghe Apetroae Approached in Terms of the Connotations Specific to Cultural Imagologyˮ dwells upon the mental images related to the concept of cultural imagology which are central both to reason and to the literal. Our methodology based on image studies which stand for national and cultural stereotypes brings into bold relief those national characteristics such as sensibility, intelligence and courage and shows how the poet turns into good account the Romanians as a collectivity that lives and regenerates through each and every individual. In order to help us identify the Romanian national characteristics, the poet resorts to the philosophy of detail associating ˮthe language and the country, the sea and the skyˮ which represent an emanation of the involuntary national memory and which certify the heroism and spirituality of the Romanian people. Keywords: cultural imagology, language, country, sensibility, transcendence Pentru a demonstra că abordarea noastră este în consonanţă cu metodologia elaborată în studiile imaginii ca teorie a stereotipurilor culturale si naţionale, câteva consideraţii pe această temă se impun a fi luate în discuţie. Imagologiştii susţin că naţionalitatea este redată în contextul perspectival al textului de reprezentare sau a discursului, aşa numitul ―spectant‖1. Din acest motiv, imagologiştii sunt interesaţi de dinamica dintre acele imagini care-l vizează pe celălalt şi acele imagini care caracterizează propria noastră identitate. Studiind imaginile de identificare naţională specifice lui Gheorghe Apetroae, problema pe care ne propunem s-o demonstrăm este că acest poet se identifică pe sine nu doar ca român ci şi ca un intelectual european autentic. Wellek susţine că ―imaginile nu reflectă identităţi, dar constituie posibile identificări ale acestora‖2. Deci, imaginile valorificate de Gheorghe Apetroae ne ajută să identificăm specificul românesc, care specific, în epoca globalizării, vine şi întregeşte semnificativ sensibilitatea şi valorile estetice ale unei Europe ce se vrea culturală prin asimilarea contribuţiilor individuale semnificative. Gheorghe Apetroae, personalitate complexă cu performanţe în variate domenii: inginerie, publicistică, poezie, relaţionează cu modelul proustian bogat în imagini ce reflectă itinerariul spiritual al poetului, focalizându-şi atenţia pe momentele existenţiale: copilăria, care interacţionează cu memoria şi imaginarul, adolescenţa, perioada zbaterilor în încercarea disperată de a identifica ―esenţa lucrurilor‖3 şi în sfârşit stadiul creativităţii când poetul se cunoaşte pe sine prin scris. Actul creaţiei relaţionează strâns cu diferite aspecte ale imagologiei culturale. 1 Wellek, R. and Warren, A., The Theory of Literature, London, 1949, p. 8 2 Ibidem, p. 8 3 Rusu, L., Estetica poeziei lirice, Editura pentru literatură, București, 1969, p. 110916 JOURNAL OF ROMANIAN LITERARY STUDIES Issue no. 8/2016 Demersul nostru metodologic are ca linie de forţă aducerea în prim plan a acelor caracteristici naţionale ca sensibilitate, inteligență, curaj şi de a arăta modul în care poetul Apetroae îi identifică şi îi pune în valoare pe români ca o colectivitate ce viază şi se regenerează prin fiecare individ în parte. Aşadar, românul se defineşte şi se evidenţiază ca parte integrantă şi reprezentativă a conştientului colectiv. Sinecdoca, figura de stil prin care partea reprezintă întregul, întregul partea, prin care particularul este expresia generalului şi generalul se defineşte prin particular, este un element de referinţă al lucrării noastre, alături de teoriile proustiene şi bachelardiene și alături de teoria sunetului a lui T.S Eliot. Etapele evoluţiei eului poetic se circumscriu poeziei ―Noime‖: Lângă paternitate să rămâi, cu nesfârşitul, de el îndrăgostit, iubitei i-ai furat obârşiei, gralul… I-ai colorat gândurile vorbite cu cinabrul pietrei, în El aprins de întâlniri sub privirea infinitului: armoniile vieţii paterne… Adolescentul bătut dar neînvins de gânduri izvorâte dintr-un cer de mistere, şi atins de carnalul valurilor, rebele dorinţe vii le ţii şi le alergi de atunci, noime pârguite de soarele, aromind lanurile alămite de nori travertini, cu culorile vii ale gândurilor… Această evoluție răzbate și din subtilele orchestrații ale sunetului. Astfel, vocala ˮaˮ din cuvântul ˮpaternitateˮ, primește conotații spirituale în cuvântul ˮgralulˮ, se nuanțează în vecinătatea vocalei ˮoˮ în cuvântul ˮcoloratˮ, intră în ˮarmoniile vieții paterneˮ unde se încarcă cu candoare și cu sentimentul copleșitor al protecției și al trăirilor inedite dar bine conduse din cuvântul ˮadolescentulˮ. Vocala ˮaˮ atinge nivelul zvâcnirilor senzuale în sintagma ˮcarnalul valurilorˮ, pentru ca în versurile ˮ aromind/ lanurile alămite de nori travertiniˮ transcendentul să- și facă loc și să se nuanțeze ˮcu culorile vii ale gândurilorˮ. Această vocală intră într-o orchestrație interesantă alături de vocala ˮoˮ din ˮobârșiileˮ, ˮarmoniileˮ, ˮaromindˮ și ˮgândurilorˮ. Vocala deschisă ˮiˮ nu este vocala țipătului expressionist ci vocala prin care infinitul se circumscrie finitului pentru a irupe din nou și a se lăsa legănat ˮde lanurile alămite de nori travertiniˮ. Vocala ˮeˮ din silaba finală a majorității cuvintelor din poezia ˮNoimeˮ este și ea o vocală de referință. Aparținând registrului mediu, ea creează un echilibru formal și semantic prin care generalul ajunge să se definească prin particular. Particularul nu este nimic altceva decât esența manierii estetice în care poetul Gheorghe Apetroae valorifică valorile conotative ale simbolurilor specifice imagologiei culturale. Aceste sunete ne deschid drumul spre zonele misterioase care anunță valorile de transcendență dar și de intimitate ale poeziilor extrem de inspirate de care ne ocupăm. Trebuie să subliniem în continuare că blânda căldură a zonelor închise, aproape interzise, redate artistic prin cuvântul ―gralul‖ şi sintagma ―cinabrul pietrei‖ sunt primele indicii de917 JOURNAL OF ROMANIAN LITERARY STUDIES Issue no. 8/2016 intimitate. Această intimitate caldă este rădăcina tuturor imaginilor psihologice arcuite în jurul paternităţii. Intrând în armonia vieţii paterne, imaginile încep să crească, să evadeze din sfera individualului, dobândind valori ce ţin de conştientul colectiv. Poetul adolescent exprimă, în a doua strofă, o mare lege psihologică. El ne plasează întrun punct sensibil, moment în care trebuie să acceptăm detalii greu observabile. Primul, ne plasează în transcedental, un transcedental ce se sustrage accesului nemijlocit, devenind un centru de gravitate pasiv în care adolescentul ―este bătut dar neînvins de înţelesuri izvorâte dintr-un cer de mistere‖. Cu memoria încărcată de plinurile şi golurile adevărului, adolescentul plonjează în realitatea fiziologică ―atins de carnalul valurilor‖. Sintagmele ―rebele dorinţe vii‖, ―noime pârguite de soarele, aromind / lanurile alămite de nori travertini, / cu culorile vii ale gândurilor‖ ne oferă ―germeni de reverie‖4. O lectură lineară ne-ar priva de reverii. Nu este doar o descriere fenomenologică a intrării în lume a poetului. Poezia vizează intrarea în lume şi emanciparea noastră individuală şi colectivă. Adevărata valoare dinamică o au ―noimele‖. Suntem în prezenţa unei imagini care visează, şi în felul acesta viază, invitându-ne să continuăm reveria pe care a creat-o. Căci ce poate fi mai frumos decât să-ţi imaginezi noime ―aromind / lanurile alămite de nori travertini, / cu culorile vii ale gândurilor‖. În felul acesta noimele au devenit ―un centru de gravitaţie poetică‖5, un centru de interes poetic. Noimele au devenit valori ale contemplării poetice, simbol al profunzimii poetului, expresie a creativităţii sale şi, din nou, prin extensie, a profunzimii şi creativităţii poporului român. Poezia ―Mărturii‖ este un duet de dragoste al poetului vizionar Gheorghe Apetroae cu patria mumă şi cu istoria ei sacră. Patriei, Istoria, cupolă de rubin, e un cântec de arbore întins peste neam… E pajura ce-i poartă în aripi izvoarele în culorile de sânge, pâine şi cer; E cântecul de dor al trezitelor zări din Cartea Unirii... Printre genele zorilor săgeată cerul arc, întinsele rădăcini şi trunchiul de Eroi: arcul noii generaţii... Trandafirii cresc temple din sângele ţărânei, scut şi simbol: Limba şi neamul, 4 Bachelard, G., Dreptul de a visa, Editura Univers, București, 2009, p. 125 5 ibidem, p. 125918 JOURNAL OF ROMANIAN LITERARY STUDIES Issue no. 8/2016 marea şi cerul stau mărturii de safire, Poporului român, Erou! Valoarea vizionară a poeziei ˮMărturiiˮ se desprinde din tandemul ˮpatriei – poporului românˮ, tandem care se încarcă cu noi valențe din perspectiva metaforei sunetului. Consoana ˮpˮ prezentă în cele două cuvinte cheie este ca o poartă deschisă simbolic spre adâncimile nebănuite ale acestor două cuvinte cu conotații naționale profunde. Toată paleta de vocale este prezentă în acest tandem. În loc să sugereze o axă a orizontalității, dat fiind compatibilitatea semantică, dimpotrivă, sugerează o axă a verticalității. Patria este vatra care a dat naștere unui popor ales, caracterizat prin acele trăsături de caracter care explodează în ultimul cuvânt din poezie și anume cuvântul ˮErouˮ. Ca într-un exercițiu de moralitate fiecare vocală din acest cuvânt este o reiterare a respectivelor vocale prezente în cuvintele cheie. Este o explozie de bucurie și de mândrie națională, explozie care are un ecou de excepție, biruind limitele entității semantice transformând astfel cuvântul ˮErouˮ în ceea ce Bachelard numea germen și rațiune. Eroul este și germenul intrării noastre în universalitate și rațiunea noastră de a dăinui peste veacuri. Aceste repere ne pot servi drept punct de plecare pentru a experimenta în plan sensibil consonanţa dintre imensitatea şi intensitatea istoriei poporului român şi adâncimea fiinţei intime. Într-o încercare disperată de a descifra istoria patriei şi a transmite această formă superioară de cunoaştere posterităţii, poetul transfigurează artistic istoria noastră spirituală. Consternaţi, observăm mlădierea eului naţional. Pentru a face această mlădiere perceptibilă, poetul leagă infimul de imens. Astfel istoria apare transfigurată ca o „cupolă de rubin‖, ca un „cântec de arbore întins peste neam‖, ca „o pajură ce-i poartă în aripi izvoarele în culorile de sânge, pâine şi cer‖, ca un „cântec de dor al trezitelor zori din Cartea Unirii‖. Asemenea asocieri demonstrează cum, în plan artistic, se poate depăşi contradicţia dintre mic şi mare, real şi ireal, material şi transcedental, sugestii interpretative valorificate pe linia interpretării bachelardiene a textului poetic. În ultima strofă, pentru a pune în evidenţă elemente ce ţin de „psihologia profunzimilor‖6, „poporului român, Erou‖, Gheorghe Apetroae ne proiectează într-un spaţiu înalt calitativ unde „trandafirii cresc temple din sângele ţărânei, scut şi simbol‖. Pentru a ne ajuta să experimentăm consistenţa fiinţei naţionale, poetul apelează la o filozofie a detaliului asociind „limba şi neamul, marea şi cerul‖, care, constituindu-se într-o emanaţie a memoriei naţionale involuntare, parafrazându-l pe Proust, „stau mărturii de safire / Poporului român, Erou!‖ Poezia „Judecata dreaptă‖ ne copleşeşte încă din prima strofă cu puterea unui adevăr: Cei cunoscuţi, în dreptul de laudă, lăsaţi-vă prezentul pentru început şi luaţi de model neînceputul întoarcere-i pedepsită pe rug... Adevărul ce emană din această strofă este ca un bulgăre de nea. Consoana lichidă ˮlˮ din cuvântul ˮdreptulˮ este cea care asigură prelungirea ecoului vocalei ˮuˮ care îl precedă în cuvintele ˮlaudăˮ, ˮprezentulˮ, ˮînceputˮ, ˮneînceputulˮ și ˮrugˮ. Aparent, ultimul cuvânt ne sugerează un deznodământ. Dar, judecata dreaptă este o cale de acces spre puritatea originară a fiecăruia dintre noi care se cere descoperită prin aducerea la nivelul conștiinței a încărcăturii 6 Bachelard, G., Dreptul de a visa, Editura Univers, București, 2009, p. 160919 JOURNAL OF ROMANIAN LITERARY STUDIES Issue no. 8/2016 negative originare din fiecare dintre noi. De abia atunci, imaginea ˮruguluiˮ devine expresia luminii desăvârșite și nu a întunericului ce vizează disperare și lipsă de speranță. Aprecierile de mai sus au netezit drumul pentru a interpreta această strofă din perspectiva „fenomenologiei imaginilor‖7. Această metodă constă în constituirea imaginii ca „un exces al imaginaţiei‖8. Pentru a surprinde irealitatea imaginii, legată de o puternică realitate, poetul Gheorghe Apetroae accentuează dialectica lui „început / neînceputul‖. Dar imaginaţia lucrează nu numai în planul simbolismului sonor sau în planul imaginilor, ci şi a ideilor. Poetul creează un exemplu de „idee vis‖9 când continuă jocul dialecticii, joc ce antrenează opoziţii neaşteptate: vulturi, corbi versus „zările în care înoată misterele‖. Poetul, psiholog desăvârşit, animat mai mult sau mai puţin conştient de ideologia proustiană conform căreia scrutarea adevărului implică o căutare autentică a sensurilor acestei lumi şi în consecinţă a sensurilor care stau la baza evoluţiei eului poetic, şi prin extensie, a eului naţional, doreşte ca noţiunea de judecată dreaptă din titlul poeziei să nu rămână doar o reprezentare. Astfel, în ultima parte, o imensă dreptate cosmică se află în visul oricărui român despre dreptate. În centrul ei radiază o „geometrie transcendentală‖10 ce se constituie din: „fluvii de umbre, stele-n petreceri, / ce curg pe albastre întinderi / ca erele apaşe cu iz de păcat.‖ Transcendenţa este dată de data aceasta de dialectica „păcat / lumină‖, încărcată de puternice conotaţii psihologice şi metaforice. Finalul poeziei „cu lumina voastră le înveşmântaţi‖ ne proiectează metaforic în miezul unei imagini luminoase. Judecata pronunţată în primele versuri se transformă în stare de vibraţie, iar simbolul luminii apare dezumbrit, umanizat, parte integrantă a sufletului românesc în ansamblul său şi care se evidenţiază prin sufletul fiecărui român în parte. În poezia intitulată „Timpuri în imagini‖, poetul Gheorghe Apetroae deşi face un apel la un vocabular care vizează lucruri precise din lumea exterioară, totuşi, când intrăm cu adevărat în atmosfera poeziei sale, nu suntem prinşi de imaginea acestor lucruri, ci, de ceea ce Liviu Rusu numea „viziunea lăuntrică‖, „sensul existențial‖11 care nu are un caracter strict individual, ci mai degrabă este emanaţia conştientului colectiv. Primele două versuri: „Primordiul vieţii / mi l-am oferit trecerii‖, pătrund la rădăcina spirituală12 a cuvântului viață. O citire lirică pune în ecuație cuvintele „vieții‖ și „trecerii‖ care trădează o atmosferă plină de profunzimi, așa cum este și sufletul românesc și conștientul colectiv în ansamblul său. La a doua citire, vom sesiza lucrurile din afară: „verile calde‖, „pădurea‖ „acasă‖, „ploile‖. Ele ne surprind sensibil în următoarele versuri: În verile calde coboram pădurea acasă, albastră de lumină, după ploile repezi flagelată de zbucium și de neguri. 7 ibidem, p. 162 8 ibidem, p. 162 9 ibidem, p. 162 10 ibidem, p. 162 11 Rusu, L., Estetica poeziei lirice, Editura pentru literatură, București, 1969, p. 142 12 ibidem, p. 142920 JOURNAL OF ROMANIAN LITERARY STUDIES Issue no. 8/2016 Înlănțuirea versurilor nu intră în contradicție cu logica externă a lucrurilor și fenomenelor naturale. Această înlănțuire corespunde și „logicii interioare‖13, fiind în armonie perfectă cu simțirea adâncă a poetului. Poetul, acea parte de sensibilitate individuală, este expresia sensibilității românești, iar reprezentările sale în plan poetic sunt expresia fidelă a imagologiei culturale românești și nu numai. Sensibilitatea care răzbate din reprezentările comentate până acum este cea care face ca părțile succesive să se încadreze armonios în structura globală a poeziei. Revenind la strofa prezentată în această lucrare o putem interpreta ca o „coborâre în real‖14, căci ce altceva ar putea reprezenta versul „coboram pădurea acasă‖. Nu este vorba însă de un real obișnuit, ci de un real transfigurat de simțire poetică. Pădurea este „albastră de lumină‖, „flagelată / de zbucium și de neguri‖. Antinomia „lumină / neguri‖ demonstrează cum imaginația surprinde metamorfozele lumii exterioare, pentru a ne conduce în strofa a doua spre lumea interioară. De pe stânci admiram, albind, credința mea, ce creștea în mâhnire, unsă cu mirul de brad, în canicula verii, a buștenilor, în balans purtați de puhoaie, amirosind a rășini. La prima vedere, strofa induce ideea de ascensiune în ideal „de pe stânci, admiram, / albind, credința mea‖. Și totuși, destinul uman este încrustat în brad, în concret, „căci credința mea ce crește în mâhnire‖ este „unsă cu mirul de brad‖. Viața este redată metaforic prin imaginea buștenilor „purtați de puhoaie‖. Dar bradul, simbolul conștientului colectiv, nu acceptă înfrângerea. El este simbolul invincibilității deoarece continuă să poarte în sine mirosul „mirului‖ și al rășinii, ambele expresia curajului, redat în planul simbolismului sonor prin vibrațiile de excepție ale vocalei deschise ˮiˮ. Căutând parcă o amintire culturală, din strofa a treia, răzbat accente ale zbaterilor spirituale ale poetului, și, prin extensie, ale poporului român. Câteodată fremătau sinistru, în furtunile grele pădurile albastre de blesteme mii. Pentru a păstra viu „lirismul culorii‖15 din imaginea pădurii „albastră de lumină‖ din prima strofă, în strofa a treia, poetul adaugă lirismul materiei. Pe lunca de stele „se ascundeau / în zăvoaiele de cireși și măslini‖ „fulgere sinistre, revărsate din cer‖. „Lumina cerului lucrează în materie‖, spunea Bachelard, construind „labirintul luminii‖16. Prin acest măreț elogiu bachelardian al culorii, timpurile reflectate în imagini din poezia cu același titlu analizată mai sus, sunt etapele evoluției sufletului și ale minții care ne fac să ne simțim tulburați în fața acestui joc estetic al profunzimilor, specific nu numai sufletului românesc ci și sufletului universal. 13 Bachelard, G., Dreptul de a visa, Editura Univers, București, 2009, p. 144 14 ibidem, p. 145 15 ibidem, p. 146 16 ibidem, p. 45921 JOURNAL OF ROMANIAN LITERARY STUDIES Issue no. 8/2016 Bibliografie Wellek R and Warren, A., The Theory of Literature, (London, 1949), 8 Rusu L., Estetica poeziei lirice, (București: Editura pentru literatură, 1969), 110-142 Bachelard, G., Dreptul de a visa, (București: Editura Univers, 2009), 45-162 Apetroae, Gheorghe, Spirale în imagini, (Sibiu: Editura Ade Print, 2009), 4-90
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus