Nebunul cel frumos

Un om nebun, că altfel nu îi poți spune, a bătut pe jos 3000 de kilometri între un sat uitat de vreme, Cârțișoara, și Roma. A plecat când afară era cald de te topeai. A ajuns pe un frig de crăpau pietrele. Îmbrăcat nu în geacă Jack Wolfskin și bocanci Goretex ci în costum popular și opinci. Patru perechi de opinci a tocit nebunul nostru, la fel ca și Badea Cârțan, acum mai bine de o sută de ani. De ce ar face cineva așa ceva? De ce te-ai supune la un asemenea chin? Ca ușor nu are cum să fie. Să mergi aproape patru luni, pe jos, prin arșiță sau frig, prin ploaie sau prin zloată e ceva infernal. Sunt convins că de 1000 de ori s-a gândit să renunțe. Că s-a oprit la marginea drumului socotind că sigur ajunge mai repede acasă, dacă se întoarce, decât în capitala Italiei atât de îndepărtate. Astăzi, Mirel Magop este întâiul patriot al țării. Spiritul lui de sacrificiu pentru acest omagiu adus lui Badea Cârțan mai mult ne-a amuzat decât ne-a pus pe gânduri acum patru luni de zile. Astăzi, eternele parade, steagurile ce au umplut în weekend balcoane, geamuri sau portierele mașinilor, nu au reușit să trezească în mine aceeași mândrie ca în momentul în care am citit că Mirel Magop a ajuns la destinație. 

Pentru el a fost un test de bărbăție. Pentru noi a fost doar un biet nebun. Un nebun atât de frumos încât nu se poate să nu îl invidiezi. Aș vrea să pot să fiu ca el. Să am tăria, dârzenia și patriotismul care l-au sprijin în această probă de caracter pe care a trecut-o cu brio. Fiecare din noi suntem datori acestei țări și minunatei ei istorii. Unii își încheie periplul plătind aceste datorii, alții ignorându-le. Puterea exemplului lui Mirel Magop e o inspirație pentru fiecare dintre noi. La mulți ani, români!