Un sfert de veac de capitalism: de la Flamura Rosie la Flaro Prod

12 Ianuarie 2014 21:50

În 1989, la Flamura Roșie lucrau aproape 3.000 de persoane. În doi ani, numărul acestora s-a redus cu aproximativ 90%. Spre diferență de alte ”întreprinderi comuniste” din Sibiu, Flamura Roșie – devenită Flaro – a rezistat, iar anul trecut a avut o cifră de afaceri în creștere cu 30%. Flaro Prod este primul subiect al mini-serialului ”un sfert de veac de capitalism”.

”S-a ales praful de întreprinderile comuniste”, este expresia unanim îmbrățișată pe stradă, prin dreptul halelor părăsite. Cu toate acestea, în Sibiu mai există companii care își au originea în acea industrie comunistă atât de mult discutată. Turnul Sfatului vă propune un mic serial, care să urmărească evoluția acelor firme care au rezistat primului sfert de veac de capitalism mioritic.

O productivitate de 13 ori mai mică

Deși Flamura Roșie, devenită ulterior Flaro, este cunoscută pentru producția de instrumente de scris și alte rechizite școlare, 80% din cifra de afaceri a întreprinderii comunistă provenea din componentele produse pentru industria textilă. ”Toată industria textilă românească, în segmentele de filatură, țesătorie și confecții, era deservită de componente făcute la Sibiu, la Flaro”, amintește Ștefan Almășan, directorul general al Flaro Prod. Ștefan Almășan lucrează din 1985 aici.
Cifrele din 1990 indică faptul că în întreprinderea cu sediul pe malul Cibinului lucrau 2.900 de oameni. Cifra de afaceri din acel an era echivalentul a aproximativ cinci milioane de euro, de unde rezultă o productivitate medie 1.750 de euro (echivalentul acestei sume) pe angajat. Comparând cu situația de acum, diferența este enormă: la cifra de afaceri de anul trecut, cei 310 angajați ai Flaro Prod au înregistrat o productivitate de circa 23.000 de euro pe persoană.

La limită

Cu toate acestea, în 1990, întreprinderea era încă pe profit (echivalentul a aproximativ 300.000 de euro). Și a ”mai mers așa” încă o scurtă perioadă. ”În '90 – '91, încă mai produceam din inerție, să spun așa. Dar industria textilă din România a avut de suferit imediat după Revoluție. Flaro i-a deservit cu componente și ne-am blocat cu banii. Nu ne-au mai plătit, am rămas cu solduri de încasat la toți clienții și ne-am blocat. Vreo trei-patru ani, după aceea, noi ne-am restructurat: de la 3.000 de oameni, la 300 de angajați. Au beneficiat mulți de acele salarii compensatorii”, își amintește Ștefan Almășan. Cea mai dificilă perioadă pentru Flaro a fost cuprinsă între 1992 și 1996, când managementul companiei a decis să caute și ”altceva de lucru”.

”Filatoriile și țesătoriile au picat imediat, confecțiile au adoptat metoda lohn-ului. Nu au mai trebuit fire, stofă în România, industriile au intrat în cădere liberă. Noi eram printre primii care puteau dispărea: am rămas cu hale și mașini pe care nu mai aveai ce să lucrezi. Era trist, când intrai într-o hală imensă, și vedeai câte un singur om”, Ștefan Almășan

De la ace, la camere foto de unică folosință

În contextul unei industrii textile practic dispărută, Flaro a început colaborarea cu parteneri străini în 1995. Doar că acești parteneri veneau dintr-o cu totul altă zonă a economiei. ”Prin '95 noi am intrat în relație cu niște clienți din Germania, Fuji Magnetics GmbH, pentru care făceam montaj de camere foto de unică folosință. Am ajuns încât făceam circa un milion de camere pe lună. Săptămânal pleca de aici câte un camion de 20 de tone, plin cu astfel de camere de fotografiat. Această colaborare a fost una benefică pentru noi, deoarece cei din Germania ne-au recomandat la alte firme. Apoi, prin '96 am început colaborarea cu cei de la Kunkhe. Lucrând cu astfel de clienți, practic am învățat de la ei: și cum să te comporți ca manager și cum să lucreze oamenii. Practic, know-how-ul s-a transferat gratuit. Cei de la Kunkhe ne-au adus și mașini: mașini de injecție, prese de ștanțat și așa mai departe. Au venit cu o echipă și au stat pe capul nostru până când am învățat cum să lucrăm”, amintește Almășan, despre colaborarea cu cei de la Kunkhe, companie germană care căuta să externalizeze producția. Prin astfel de colaborări, specificul Flaro a început să se orienteze clar către injecția de mase plastice.

Au luat și ce n-au vrut alții: construcții sudate pentru vapoare

În contextul unei economii românești precare, cei de la Flaro au căutat să prindă orice contract. Chiar dacă nu era neapărat pe specificul companiei. Ștefan Almășan amintește de un astfel de episod. ”Eu am caz concret, am fost cu o firmă din Bremen la Independența, firma din Germania voia construcții sudate. Eram recomandați tot de Kunkhe. Au venit de acolo director, cu director tehnic, cu șef de achiziții și au zis «vrem să facem construcții sudate, corpuri de arzătoare care merg și în vapoare». Am mers la Independența, dar cei de acolo le-au făcut o ofertă cu un preț mai mare decât în Germania: cei de la Independența și-au pus toate costurile indirecte în acel preț. Și atunci noi, deși nu era profilul nostru, am făcut o echipă, am amenajat o hală și am lucrat mai bine de cinci – șase ani la construcții sudate. Am luat un tehnician de la Independența, sas care ținea și legătura cu cei din Germania și un șef de atelier. Așa am făcut o echipă de 12 persoane, un modul separat. Și a mers duduind șase – șapte ani”, povestește Ștefan Almășan.

Flaro Prod, acum: în industria auto

”Flaro este unul dintre principalii producători de elemente mici și subansambluri pentru industria auto. Realizăm repere complexe pentru sistemul de iluminat al mașinii, sistemul electric, cutia de viteze, repere care contribuie la securitatea în mers a autovehiculului și multe altele”, se arată în descrierea de acum a societății. ”Viitorul? Vrem să nu mai fim atât de dependenți de industria auto. Este una foarte riguroasă, iar noi acum, pe partea de plastic, suntem pe piața auto în proporție de 75%. Suntem acum în negocieri cu parteneri pe partea electrotehnică”, dezvăluie Almășan.
Cum activează în industria auto, cei de Flaro au trecut în ultimii ani și prin ample procese de implementare a diferitelor standarde de calitate (cum ar fi ISO/TS 16949:2009, specifică industriei auto). Toate aceste certificări nu sunt simple ”tablouri pe perete”, susține directorul general al companiei. ”Era o chestiune impusă de către clienți această certificarea de calitate și a contat foarte mult. E un fel de blazon. Și pentru clienții noștri sunt costuri mai mici, auditurile fiind mai puțin dese, au certitudinea că livrez produse de calitate, la timp și așa mai departe, dar și eu îmi îmbunătățesc procesele în continuu. Noi ne-am crescut eficiența cu 57% după implementarea acestor standarde de calitate, în 2013 față de 2012. Îmbunătățirea proceselor duce la astfel de rezultate”.

Cum a rezistat?

Ștefan Almășan consideră că, într-o companie, cel mai important capital sunt oamenii. ”Nu mă refer neapărat la management. Ci la toți oamenii, de la primul până la ultimul. Nu ne-au prea plecat oameni, cel puțin din posturile cheie. Am găsit și metode de stimulare, nu neapărat financiare, pentru că nu întotdeauna acestea sunt cele mai importante, deși nu pot fi ignorate. Când crezi un mediu plăcut, oamenii nu migrează așa ușor”. La succesul Flaro Prod, pe lângă oameni a mai contat și ”reorientarea” producție. ”Câteodată e și noroc în evoluția unei afaceri, dar norocul ți-l mai faci și singur. Ca parte a succesului ne-am reorientat destul de rapid de la articole de scris și produse pentru industria textilă pe partea aceasta a componentelor auto și electrotehnice”, consideră Almășan. Din punctul lui de vedere, industria comunistă nu avea șanse de reușită în întregul ei.
”Poate nu să dispară în halul acesta, dar o restructurare a industriei comuniste era necesară. Toate firmele de atunci își făcea de toate: Flamura Roșie avea sculărie, atelier mecanic, injecție, ștanțare, galvanizare și câte și mai câte. Și toate întreprinderile erau construite după tipicul acesta. Or, fiecare trebuie să facă ceea ce se pricepe, nu poți face tu singur de toate”.
Anul trecut, Flaro Prod a încheiat anul cu 310 angajați, după ce la început erau aproximativ 280. Pentru anul în curs, angajările vor continua, conducerea estimând o creștere a personalului până la un total de 350 de angajați.

Date din istoria Flaro Prod

1922 Este înființată soceitatea Gratioza, care doi ani mai târziu are drept scop ”producerea de plicuri și hârtie de scrisori, precum și a tuturor mărfurilor și produselor de fabrică pentru industrii, cari întrebuinsează hârtie”.

1947 Se trece la munca planificată și se aplică proiectul planului de muncă pe secții: secția cerneluri, secția tuburi pentru industria textilă, secția metal, secția de producție a mapelor, bibliorafturilor etc.

1958 Flamura Roșie devine principalul producător de accesorii textile din metal din țară și printre primele care produc obiecte din masă plastică

1989 3000 angajați, capacitățile de producție sunt crescute, sunt aduse mașini pentru accesorii textile, mase plastice etc.

2005 RTC devine acționar majoritar al firmei Flaro din Sibiu, care este integrată în RTC Grup

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi