"Eu sunt un muzician nevazator"

Pe Radu Ghizăşan, preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor Sibiu, l-am cunoscut întâmplător, când în urmă cu câteva luni când încerca să îmi intermedieze o întâlnire cu o persoană nevăzătoare, despre care voiam să scriu un articol. Câteva luni mai târziu, am ajuns să stam de vorbă şi am aflat o poveste de viaţă care e greu să nu te inspire.

„Nu suntem persoane defavorizate, suntem persoane care au reuşit”

“Eu sunt permanent în lumea nevăzătorilor. Dar nu îmi place că atunci când se vorbeşte despre noi se foloseşte atâta dramatism şi atâta compasiune încât ajungi să te simţi chiar umilit şi nu vrem să fim văzuţi aşa. Nu suntem persoane defavorizate, suntem persoane care au reuşit în ciuda tururor piedicilor, care au plecat la drum cu un minus, e adevarat, dar mulţi ne descurcăm bine, avem realizări şi vrem să dovedim că putem şi nu trebuie să stârnim milă. Eu nu mă consider în primul rând un nevăzător, ci un muzician care a iubit toată viaţa jazz-ul”, îşi începe poestea Radu Ghizăşan.

Radu Ghizăşan a fost deficient de vedere de la naştere, iar de la 50 de ani nu a mai văzut deloc şi a avut nevoie de însoţitor. S-a adaptat, a învăţat noi deprinderi, a învăţat că poate şi trebuie să se bazeze pe pipăit şi pe auz.

“Eu din fericire am ajuns într-un loc, într-o poziţie care îmi permite să îi ajut pe cei care sunt în impas, pe cei care nu se nasc fără vedere sau pe cei care îşi pierd vederea pe parcursul vieţii şi ajung nevăzători şi trebuie să o ia de la capăt, să înveţe să se descurce mai departe în viaţă, bazând-se pe alte simţuri. Când rămân fără vedere mulţi cred că e o catastrofă, că viaţa e terminată, iar rolul nostru, al celor de la asociaţie e să le arătăm că nu este aşa, că nu căderea în depresie este soluţia, ci căutarea altor căi pe care pot păşi prin viaţă, având în continuare siguranţă şi încredere în ei şi în forţele lor”, mai povesteşte sibianul.

Jazz –ul sau “Mai stai iubirea mea”

Pasionaţii de jazz îl ştiu pe Radu Ghizăşan ca pe un saxofonist care şi-a adus contribuţia la istoria jazzului sibian.

“Eu am terminat la Bucureşti o şcoală pentru deficienţi de vedere, unde m-am perfecţionat în saxofon şi acordeon de pian. Am fost şi încă mă consider saxofonist şi şef de orchestră şi am avut bucuria să cant la toate marile festivaluri din ţară şi nu numai. În perioada comunistă jazz-ul era o formă de evadare din doctrina comunistă Am reuşită să creăm un festival pe care nu l-a mai oprit nimeni, lumea se bucura de el, căci atunci era program la televizor de trei ore, repertoriul teatrelor era cenzurat, cel al orchestrelor de asemenea. Printr-o minune, aici la Sibiu, am reuşit să impunem un festival naţional de jazz, la care au apărut tot felul de formaţii româneşti, după care s-a transformat într-un festival internaţional”, îşi aminteşte cu drag saxofonistul.

De la 20 de ani a început să cante în diferite formaţii prin Bucureşti, apoi a acumulat exeperienţă şi “am avut şansa să cant cu muzicieni foarte buni”. În 1971 a venit în Sibiu şi a început să cante în primul bar de noapte din Sibiu, care era la Bulevard şi acest lucru era “văzut ca un aer de modernism, căci până atunci se cânta doar în restaurante”.

“Am cântat vreo trei ani apoi mi-a venit ideea, ca alături de alţi prieteni muzicieni să facem o formaţie de jazz ca să depăşim condiţia de muzicieni de bar. Şi am început să cântam împreună jazz, acest gen care presupune o anumită instruie, pentru că jazzul este o muzică mai pretenţioasă. El se bazează pe improvizaţie spontană, imaginaţie, fiecare muzician are posibilitatea prin improvizaţie să îşi definească stilul, personalitatea, gusturile, acesta este farmecul jazzului. Aşa în 1974 a luat fiinţă formaţia “Radu Ghizăşan” şi cu această formaţie am reuşit să aducem festivalul de jazz de la Ploieşti la Sibiu”.

În 1980 trupa a înregistrat la Electrecord primul EP al formaţiei, cu 12 piese. Lucrurile s-au schimbat după Revoluţie, când o parte dintre membri au plecat din ţară. Radu Ghizăşan a mai scos două CD-uri “Din amintiri” şi “Mai stai iubirea mea”, “ultimul era o cerere adresată jazz-ului, adică mai stai iubirea mea jazzul”.

Sibianul a continuat să cânte până în 1995, când a decis să candideze pentru funcţia de preşedinte al Asociaţiei Nevăzătorilor filiala Sibiu.

“Acum sunt la ultimul mandat din funcţia de preşedinte şi mai am un an de zile după care ajung la final de carieră. Dar îmi rămâne muzica, pe ea am avut-o şi o voi avea până la sfârşit”, îşi încheia povestea sibianul Radu Ghizăşan.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi