Halele de la Independenta, monumente istorice lasate in paragina | Galerie foto

17 Martie 2014 21:44

Arhitectul sibian Mircea Țibuleac este printre puținii care a reușit să viziteze, după închiderea producției, halele Independența, care au devenit monumente istorice de săptămâna trecută. În mod aproape sigur, actualii proprietari ai clădirilor care păstrează istoria fostelor hale Rieger (motivul care a stat la baza clasării drept monumente) vor ataca în instanță decizia de a proteja aceste clădiri, decizie publicată în Monitorul Oficial săptămâna trecută.
Clădirile, însă, au fost lăsate într-o dureroasă paragină. Imaginile dezastrului în plină desfășurare, situat la câteva sute de metri de zona zero a Sibiului, sunt greu de descris. Mircea Țibuleac, în buletinul informativ pe care îl editează pentru Uniunea Arhitecților, a lansat un apel pentru reconversia acestor hale, reconversie din care ar avea de câștigat atât orașul, cât și investitorii. În sprijinul acestui scenariu, arhitectul sibian invocă exemplul unor construcții din Viena, date drept exemplu de reconversie.
Redăm mai jos textul publicat de arhitectul Țibuleac, text alăturat imaginilor surprinse de el la începutul acestui an. Fotografiile alăturate sunt, de asemenea, realizate de Mircea Țibuleac.

Uzina Independenţa Sibiu. Agonie, abandon, reconversie. ”Cine ar putea fi cei doi mari câştigători?”

de Mircea Țibuleac

(Intertitlurile aparțin redacției)

Cu zece ani în urmă am avut ocazia cu un grup de colegi invitaţi din firma Knauf să vizităm Viena. Din grup făcea parte şi colegul Dorin Ştefan, care a avut ideea excelentă să vizităm neapărat o realizare remarcabilă de reconversie şi reabilitare. Este vorba despre complexul socio-cultural realizat în cele patru gazometre.

Istoria lor începe în 1892 la peste douăzeci de ani după fondarea uzinelor Rieger din Sibiu despre care povestim. Atunci când au fost construite au fost cele mai mari din Europa. Ele au rămas în serviciu până în 1986. În 1981 au fost prezentate de Ministerul Patrimoniului ca exemple remarcabile de arhitectură industrială.
În 1995, s-a hotărât să se utilizeze aceste structuri în scopuri rezidenţiale. Sarcina a fost încredinţată unor arhitecţi de patru stele profesionale: Jean Houvel, Maufred Wehdorm, Wilhem Holzbauer şi Coop Himmelb.
Ceea ce a rămas din construcţiile iniţiale a fost ”pielea” exterioară de 90.000 de metri cubi de cărămidă. Proiectul cuprinde 620 de apartamente moderne în partea de sus, birouri la etajele din mijloc, divertisment şi cumpărături la parter.
Mai există o sală pentru diferite evenimente de 3.500 de locuri, un cinema center, un shopping-mall, şcoli, grădiniţe, o casă pentru elevi, arhivele municipale, birourile unei companii de telecomunicaţii, utilităţi medicale şi alte facilităţi.

Revenind la subiectul nostru, trebuie să mă las purtat de fantezie şi să sper că printr-o minune o să pună ochii pe acest amplasament nişte oameni luminaţi.
Nu este necesar decât să ne gândim ce ar însemna să se demoleze zidurile şi această incintă să fie din nou legată organic de restul oraşului.

De la podul de piatră construit în 1864 peste Cibin a cărui structură şi formă nu a fost modificată de 150 de ani se poate deschide o circulaţie directă la celălalt pod, monument istoric, podul Minciunilor. Această legătură directă pietonală cu acces auto limitat ar putea deveni fără exagerare o arteră comercială şi cu obiective culturale care ar concura în scurtă vreme actuala pietonală Nicolae Bălcescu. Privind pozele ataşate nu cred că este aşa de greu de imaginat ce simbioză perfectă s-ar naşte între construcţiile din incintă, turnurile istorice din interiorul ei (Turnul Pielarilor şi Turnul cu Pulbere) şi construcţii mai organic implantate în spaţiile disponibile.

Spații culturale

Sibiul găzduieşte anual două festivaluri de teatru din toate colţurile lumii dintre care unul aduce în Sibiu peste 3500 de actori din toate colţurile lumii. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, iniţiat în 1991, este cel mai important festival anual de artele spectacolului din România și al treilea din Europa, care adună laolaltă unii dintre cei mai proeminenţi artiști naţionali și internaţionali, continuând astfel tradiţia îmbinării culturii Europei centrale și estice cu cea a occidentului. Festivalul a fost conceput ca un organism multifuncţional cu scopul de a construi, prin artele spectacolului, un spaţiu creativ și a un orizont antropologic într-o continuă expansiune. Ambiţia organizatorilor a fost de a crea un festival complex, un festival independent, și de a descoperi noi tehnici de exprimare teatrală.
Începând cu ediţia 2005, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a fost motorul obţinerii statutului de Capitală Culturală Europeană pentru orașul Sibiu și a cunoscut o dezvoltare fără precedent, ajungând la 350 de evenimente pe parcursul a zece zile de festival, provenite din 70 de ţări ale lumii și prezentate în 66 spaţii de joc din Sibiu și din împrejurimi, cu o medie de 35.000 de spectatori pe zi. Timp de zece zile au loc sute de spectacole. Sibiul este invadat de turişti în această perioadă care împreună cu localnicii participă de dimineaţă până seara la manifestări de toate tipurile.
Agenda culturală a Sibiului este vastă, iar pe lângă Festivalul Internaţional de Teatru, au loc o multitudine de festivaluri şi alte evenimente culturale, care transformă Sibiu într-un oraş atractiv pentru turişti. Artmania Festival, Astra Film Festival, Festivalul Internaţional al artei lirice, Festivalul de Muzică Populară ,,Vară, Vară, Primăvară”, Festivalul Internaţional de Film Transilvania sunt doar câteva din evenimentele de anvergură care bucură sibienii, dar şi oaspeţii oraşului.
Nu este greu de imaginat ce ar însemna să se adune turiştii în noul ansamblu în care s-ar găsi spaţii de joc, cazări, ateliere, expoziţii, săli de dans, copii în locuri de joacă, expoziţii pe lângă Muzeul Industriilor.

Cei doi câștigători

Iată cum s-ar naşte un areal în care cultura şi arta ar musti din toate colţurile. Pe tot parcursul anului animaţia s-ar păstra, deoarece pe lângă cultură şi artă aici ar exista comerţ, restaurante, terase, săli de întâlniri şi evenimente cu sutele.
Iată că acest mic centru ar avea ocazia să găzduiască numeroasele concerte care poluează de mai mulţi ani Piaţa Mare făcând viaţa locatarilor un calvar.
Ca să nu las întrebarea de la începutul articolului fără răspuns, în opinia mea, câştigătorii sunt fără îndoială, atât investitorul, cât şi oraşul Sibiu.
Oraşul de Jos şi Oraşul de Sus ar deveni un tot organic funcţional, aşa cum ar trebui să aibă parte oraşul nostru care a rămas din 2007 cu o faimă remarcabilă şi rămas din 2007 cu o faimă remarcabilă şi bine meritată de Capitală Culturală. Faima a rămas, dar dotările pe măsură încă se lasă aşteptate.
Articolul meu este un SEMNAL care îl îndrept atât către breaslă dar şi autorităţilor, dar şi către proprietarii acestui ansamblu de clădiri cărora le doresc să se întâlnească cu inspiraţia şi curajul de a investi într-o asemenea idee. Acestea ar salva Sibiul de o demolare inutilă, de construcţii rezidenţiale inutile în acest loc şi ar avea prilejul să ajungă un exemplu internaţional de cum se poate reconverti o unitate industrială de patrimoniu aflată în inima unui oraş istoric.
Acum arată aşa, simbol al abandonului, dar viitorul poate să ne rezerve o surpriză plăcută, deoarece de fiecare dată avem noroc cu ”mintea românului cea de pe urmă!”

Citește și Independența a devenit monument istoric

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).