Gunoaiele aruncate in jurul Sibiului se vad din satelit

În 2004 era un câmp verde. În 2008 au apărut primele grămezi de moloz. Acum e un mic deal format din deșeuri din construcții, asezonate mai recent cu gunoaie de toată ziua. La marginea Sibiului, pe drumul spre Poplaca, vizibil chiar și din satelit.

 

26 martie 2014, imediat după prânz. La aproape patru kilometri de ieșirea din Sibiu, la marginea drumului către Poplaca, în câmp, o basculantă golește pe iarba ce dă să încolțească un morman de pământ, bitum, bucăți de lemn, grinzi mari din beton armat, sticle de plastic și alte mizerii. ”Păi, de ce să nu am voie? Nu vedeți că-i pământ? Doar e terenul Armatei”, scuipă scurt șoferul basculantei, după care calcă apăsat accelerația grăbindu-se să dispară înspre oraș. Grămada de gunoi lăsată în câmpul ce străjuiește drumul înspre Poplaca pare un mușuroi de furnici pe lângă mormanele de gunoaie care umplu peisajul din zonă. 

 

O istorie ”românească”

 

Un dig lung de vreo 140 de metri, ce se termină într-un haldă înaltă de trei metri și care ocupă mai bine de 2000 de metri pătrați. Așa arată, acum, grămada de deșeuri din construcții crescută la marginea orașului, înspre Poplaca. A ”crescut” binișor după ce au început lucrările de reabilitare ale Căii Poplăcii. Constructorii angajați la această reabilitare, cei de la Geiger Transilvania, au primit, verbal, acceptul celor de la Armată. ”Noi am vorbit cu cei de la unitatea militară care au acolo poligon și ei au spus «domnilor, este terenul nostru, puteți depozita acolo, cu condiția ca materialul să fie aranjat și totul să fie făcut în regulă». Noi, când am depozitat pământul, am avut grijă ca el să fie în ordine. Nu am depozitat cărămidă și ce mai e acum”, explică Ovidiu Simen, director regional al Geiger Transilvania.

Depozitarea pământului nu a durat mult – reprezentanții Primăriei Sibiu și-au dat seama că terenul aparține, administrativ, de municipiu și au oprit orice depozitare. Prea târziu însă. Maldărele de gunoaie – rezultate în special din construcții - au început să crească, golite din camioane fie peste noapte, fie în chiar puterea zilei. Situația dinspre Poplaca nu este singulară.

 

De fapt, unde arunci deșeurile din construcții?

 

”Noi nu putem depozita deșeurile din construcții la groapa ecologică de la Cristian, este interzisă depozitarea acestor deșeuri acolo. Oricum, nu operăm cu astfel de cantități mari, pe care dacă le gestionăm le ducem pentru umpluturi acolo unde avem solicitări”, explică Gheorghe Barbu, directorul firmei de salubritate Schuster&Co Ecologic SRL.

Până în 2012, singurul loc unde puteau fi depozitate astfel de deșeuri denumite ”inerte” era rampa Remetea, din Dealul Dăii. ”După această dată, singura locație agreată care asigura depozitarea acestor deșeuri era stabilită în perimetrul cuprins între strada Preot Bacca și strada Prelungirea Săcel din municipiul Sibiu, aflată în administrarea SC DPC SA și în subordinea administrației publice locale. Acest ultim perimetru de depozitare se află, momentan, în proces de închidere și ecologizare prin grija Primăriei Municipiului Sibiu și presupune proceduri specifice de acoperire cu sol fertil, uniformizare, taluzare și înierbare ulterioară”, arată Dragomir Constantin, comisarul șef al Gărzii de Mediu Sibiu. Depozitul care acum se închide era ocolit de mulți constructori, mai ales din categoria celor ”mici”: nu putea arunca deșeurile gratis, trebuiau să plătească.

Viceprimarul Sibiului, Virgil Popa, spune că în câteva zile, administrația locală va deschide un nou punct de depozitare a acestui tip de deșeuri, tot în Dealul Dăii. ”Pentru închiderea fostei gropi de gunoi, a fost folosit pământ, luat din Dealul Dăii. E vorba de o cantitate mare, aproximativ 80.000 de metri cubi de pământ. În locul acesta a rămas o groapă unde vor putea fi depozitate acest tip de deșeuri. Acum se lucrează la detalii, în două săptămâni cred că situația este definitivată”, arată Virgil Popa.

 

Mediaș, orașul exemplu

 

SC Eco Sal SA, societatea Consiliului Local Mediaș, este singura din județ ”abilitată să gestioneze (concaseze) aceste deșeuri”, arată comisarul șef Dragomir Constantin. Eco Sal a fost dotată cu aparatura necesară în 2011, în urma unui proiect finanțat de Norvegia. ”Preluarea unui metru cub de deșeuri rezultate din construcții și demolări costă 52 de lei plus TVA. În cazul în care deșeurile sunt sortate pe reciclabile și nereciclabile, mai trebuie plătită doar jumătate din cantitatea de deșeuri”, arată Anca Băra, șefa biroului de PR al societății. Deșeurile ”reciclabile” din cele de construcții sunt betonul, asfaltul, cărămida, țigla, molozul sau materialele ceramice, de exemplu. ”Avem un concasor, care mărunțește aceste materiale, ce sunt apoi vândute mai apoi operatorilor economici interesați ca materiale de umplutură”, explică Anca Băra. Nereciclabilele (pământul, lemnul etc.) sunt depozitate la o groapă destinată deșeurilor inerte. ”Anul trecut am avut peste 250 de comenzi pentru a prelua acest tip de deșeuri. Medieșenii cunosc serviciile noastre și apelează la noi”, mai arată Anca Băra.

 

Problema mai mare: legea

 

Un concasor de deșeuri rezultate din demolări și construcții există și la Sibiu și aparține celor Schuster&Co Ecologic. ”Tocmai am solicitat Primăriei să identificăm un loc în care să ne desfășurăm activitatea cu acest concasor”, spune Gheorghe Barbu. Oricum, materialele reciclate din deșeurile din construcții nu au, deocamdată, cerere pe piața românească și asta dintr-un motiv simplu: legile noastre nu sunt adaptate, astfel încât standardele din construcții să includă și materialele reciclate. ”Materialul care rezultă în urma procesului de concasare-sortare trebuie să se ridice din punct de vedere al costului și calității la nivelul materiilor prime utilizate în mod natural. În prezent, nu există norme privind calitatea materialului rezultat din construcții și demolări, împiedicând utilizarea acestuia în diferite aplicații (spre ex. la construcția căilor de transport) nefiind preferat de către constructori pe motiv că nu corespunde standardelor din construcții. Aceste probleme conduc la dificultăți în atingerea țintei stabilită prin Legea 211/2011”, mai arată Dragomir Constantin. Ținta la care face el referire este ca până în 2020, autoritățile locale și producătorii de deșeuri să atingă ”un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materială, inclusiv operațiuni de umplere-rambleiere care utilizează deșeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităților de deșeuri nepericuloase provenite din activități de construcție și demolări”.