Povestea lui Liviu Greavu si a sticlelor de rachiu merge mai departe. Pana in Japonia

Într-o grădină de pe strada Ion Pop Retegan din Sibiu, vecinii şi trecătorii văd de primăvara, până toamna târziu, pomi fructifer, de crengile cărora atârnă sticle multicolore. E grădinea lui “nea' Greavu”, după cum îl ştiu sibienii, omul care are o pasiune mai rar întâlnită: creşte fructe în sticle, apoi le umple cu rachiu şi le vinde în toată lumea. La cei 72 de ani, Liviu Greavu, încă îşi îngrijeşte grădina „care numai toamna asta o să dea peste 200 de sticle cu fructe”, la fel ca în ultimii 50 de ani.

 

Japonezii vor grădină ca la Sibiu

Metoda lui este aparent simplă. Fixează fructul în sticlă când este încă mic, apoi acesta creşte acolo până se coace, iar toamna îl taie de pe creangă şi în sticlă toarnă rachiu. Dacă în sticlă e pară, toarnă rachiu de pere, dacă e prună rachiu de prune. „Nu e chiar aşa simplu, eu fac o soluţie cu care ung fructele să nu se strice, iar după fiecare ploaie, golesc din sticle apa acumulată şi dau fructele iar cu soluţie şi tot aşa le îngrijesc până ajung la maturitate”, povesteşte sibianul, în timp ce inspectează meticulos un pom de care atârnă şapte sticle.

Sibianul a fost inginer în chimie alimentară, cu specialitatea piscicultură, iar de-a lungul vieţii a călătorit în peste 120 de ţări, ca pescar pe vas de pescuit oceanic. La uşa fostului pescar, pe care scrie „Intri treaz şi ieşi cum poţi”, a bătut de curând ambasadorul României în Japonia, care a venit să-i propună să îi facă şi lui la ambasadă o grădină asemănătoare. “Nu demult a venit la mine ambasadorul României în Japonia cu câţiva prieteni de-ai lui. A zis că a auzit de grădina mea şi voia să filmeze un pic ce fac şi cum face eu, iar dacă sunt de acord să mă duc în Japonia să le fac şi lor la ambasadă o astfel de grădină. Am zis că mă duc. Nu pentru bani, că şi când au filmat mi-au dat o mie de euro pentru film, dar eu am ce îmi trebuie. Însă vreau să mă duc să le fac în grădinuţa lor cu pomi fructiferi un aranjament cu sticle, ca în grădina mea. Iar apoi când vor avea invitaţi din toată lumea şi le vor arăta grădina, să se spună că e făcută de un român. Cât am fost pe vas am văzut 124 de ţări, mie îmi ajunge, acum raiul meu e grădina mea. O să fac o execepţie şi mă duc până în Japonia, în rest nu îmi place să mai ies din Sibiu”, mai spunea nea' Greavu, arătând spre grădină.

Liviu Greavu spune că vrea să trăiesc până la 124 de ani, “căci am o nepoţică de un an jumate şi vreau să crească, şi dacă o să îi placă, să o învăţ şi pe ea cum să crească fructele în sticlă şi să îi transmit ei tradiţia”. Pe fiecare sticlă făcută de Liviu Greavu există un şnur cu tricolorul, iar pe o scoică sau o bucată de lemn vopsit stă scris “Sibiu” şi anul din care provine rachiul turnat peste fructe.

 

Expoziţie cu cele mai vechi sticle

Sibianul spune că vinde sticlele, pe unele le face cadou, iar pe altele le păstrează el, mai ales sticele cu două încăperi “unde e câte un fruct diferit în fiecare încăpere”, ca şi sticla din 1964, primul an în care a început să cultive fructe în sticle. “Mă sună mulţi ca să le trimit sticle, din toată Europa, SUA şi mai am prieteni în China, încă de când lucram pe vas şi străbăteam lumea cu echipajul. Ei cumpără de la mine şi mă ajută şi ei, că îmi trimit pachete cu muguri de bambus, muguri de eucalipt, plante de care am nevoie pentru siropurile mele. Oriunde m-am dus în lume, înainte să mă pensionez, duceam sticle făcute de mine şi le făceam cadou. Aşa s-au creat legături şi am ajuns să păstrez legătura cu oameni din toată lumea. Din recolta de anul acesta, la toamnă o să am peste 200 de sticle. Mai am vreo mie în casă strânse de-a lungul anilor, apoi, poate la anul fac o expoziţie la Sibiu, să treacă turiştii să vadă, dar e un proiect pe care nu l-am pus încă în minte bine la punct, dar o să o fac până în 2015”, povesteşte zâmbind Liviu Greavu.