”Este absolut nevoie de o dezvoltare a acestei zone, dar la fel de important este ca oamenii sa stie ca avand mai multe lucruri nu-i face mai fericiti”

Jörn Fischer este profesor la Institutul de Ecologie și Chimia Mediului Înconjurător din cadrul Universității Luphana din Germania. După 14 ani petrecuți în Australia, Jörn Fischer a venit în România pentru a realiza un studiu în nordul județului Sibiu. Timp de patru ani a studiat fiecare localitate pe o rază de 70 de kilometri în jurul Sighișoarei, alături de o echipă de opt cercetători internaționali. Rezultatul este o cercetare complexă despre condițiile socio-economice, legăturile dintre oameni, tradiții și natură. În baza acestor rezultate, echipa proiectului a lansat chiar o dezbatere publică, cu tema ”Cum ați vrea să arate Transilvania în 2050?”. 

 

Reporter: După patru ani petrecuți în România, spuneți-ne cum ați vrea dumneavoastră să arate Trasilvania în 2050?

J. F.: Motivul pentru care fac ceea ce fac este este dat de faptul că sunt interesat atât de starea de bine a oamenilor cât și de modul în care este afectat mediul înconjurător. Până la urmă, cu toții avem nevoie de apă curată pentru a putea trăi. Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă peste tot în lume observăm o distrugere a mediului înconjurător într-un ritm mult mai alert decât oricând în istoria omenirii. Făcând asta, distrugem chiar bazele fundamentale ale existenței noastre. Deci, interesul meu este cum putem conserva mediul înconjurător asigurând o dezvoltare favorabilă comunităților. Ceea ce aș vrea să văd pentru Transilvania sunt câteva soluții acceptabile social. În studiul nostru nu am încercat să oferim răspunsuri simple, nu avem pretenția că am găsit soluția și acum o putem arăta, dimpotrivă, aceasta este partea cea mai dificilă, nimeni nu a reușit asta în lume. Ideea este că în urma cercetării noastre voi, cei care trăiți aici, puteți înțelege mai bine ceea ce vă așteaptă și puteți lua decizii mai bune, în cunoștință de cauză. În loc să venim noi să spunem ceea ce s-ar putea întâmpla trebuie ca oamenii din Transilvania să se gândească singuri la consecințele acțiunilor lor și să ia decizii mai bune pentru viitor, cu un mic sprijin informațional din partea noastră.

 

Rep.: Cred că este destul de clar ce vrem noi, cei care trăim aici, în momentul de față: locuri de muncă, investiții, autostrăzi... 

J. F.: Este de înțeles să vreți asta și cred că și eu, dacă aș trăi aici, aș vrea același lucru. Este cât se poate de normal să tindeți către un anumit grad de confort social pe care majoritatea țărilor din Europa de Vest îl asigură. Însă există numeroase studii pe plan internațional care arată că fericirea, după un anumit nivel de dezvoltare economică, se estompează. Oamenii nu sunt mai fericiți dacă au trei televizoare în casă în loc de unul sau o mașină puternică. Cred că este absolut nevoie de o dezvoltare a acestei zone, lucruri precum canalizare sau încălzire centrală a locuințelor sunt evident necesare, dar la fel de important este ca oamenii să știe că având mai multe lucruri nu-i face mai fericiți. Cetățenii Statelor Unite ale Americii sau cei ai Germaniei nu sunt neapărat mai fericiți decât cei de aici.

 

Rep.: Din acest motiv ați ales să studiați sudul Transilvaniei?

J. F.: Aici este o coincidență interesantă. Am trăiat aproape 14 ani în Australia și prin intermediul unui bun coleg român am ajuns să fiu atras de țara voastră. Inițial am luat legătura cu el prin mail, fiind interesați unul de munca celuilalt. Așa am început să mă gândesc la o întoarcere înapoi în Europa. Dar pe mine mă interesează dezvoltarea durabilă și nu prea ai ce face din acest punct de vedere în Europa de Vest, lucrurile sunt destul de clare și stabile acolo, adică natura a fost distrusă în cea mai mare parte iar oamenii au atins un nivel de saturație în ceea ce privește starea de bine. Așa că oportunitatea de a face ceva în Transilvania mi s-a părut foarte atractivă. Aici există un potențial imens pentru viitor, dar și niște riscuri deosebite.

 

Rep.: Dați-mi câteva exemple de lucruri noi pe care le-ați descoperit aici, în timpul studiului, și care v-au impresionat.

J. F.: Cel mai interesant lucru pe care l-am descoperit este echilibrul extraordinar pe care oamenii din satele Transilvaniei l-au atins raport cu natura și mediul înconjurător. Sunt câteva exemple care par chiar banale dar care reprezintă soluții inovatoare nemaiîntâlnite până acum, pe plan internațional. Oamenii de aici au grădini și culturi ecologice, își hrănesc animalele ieșind din zona comunității și accesând practic zona sălbatică, și poate cel mai important, au o înțelegere a naturii transmisă din generație în generație incredibilă. Lor nu li se pare nimic deosebit dar pentru cineva din Europa de Vest este aproape imposibil de înțeles. Ceea ce se întâmplă acum în foarte multe sate de aici poate deveni un model pentru extrem de multe ale zone ale globului despre cum să trăiești și să te bucuri de ce oferă natura fără a o strica iremediabil.

 

Rep.: Studiul face referire la un moment dat inclsuiv la populația mare de urși. Câți urși ați văzut personal cât ați colindat dealurile și pădurile?

J. F.: M-am trezit la un moment dat cu mormăituri nervoase de undeva din apropiere și am făcut cale întoarsă cât de repede am putut.  Un alt membru al echipei noastre s-a aflat într-o situație mult mai periculoasă, poziționându-se între o ursoaică și puiul ei în timp ce urmărea niște păsări rare. Cred că am luat contact, la modul pe care vi l-am descris, cu vreo opt sau zece urși. Mi s-a părut entuziasmant.

 

Rep.: Cum ați colaborat cu autoritățile locale din județul nostru. Rezultatele studiului ajunge la ele, le ia cineva în seamă?

J. F.: Aici este mai complicat. Toți românii știu că există primari și comunități unde lucrurile merg foarte bine și există sate unde nu merge nimic. Unii primari și consilieri locali au fost foarte receptivi, ne-au căutat interesați să vadă ce am găsit, alții nici n-au vrut să audă. În definitiv, nu ne surprinde pentru că este normal să fie așa. Nu va auzi foarte multă lume despre ceea ce am făcut noi dar au auzit câțiva. Eu am altă speranță. În loc să mă bazez pe politicienii români îmi pun așteptările în societatea civilă, care arată că este pe drumul cel bun și poate cunoaște o dezvoltare puternică în viitor. Acești oameni pot colabora mai strâns cu membri ai societății civile din Uniunea Europeană și împreună pot deveni lideri sociali însemnați. Am constatat că multe ONG-uri din România, chiar dacă nu au crezuri și preocupări similare, au țeluri comune, idei de viitor asemănătoare. Eu cred că societatea civilă poate ajuta foarte mult România.

 

Alături de Jörn Fischer, la cercetarea ”Peisaje sustenabile în România centrală” au mai lucrat: Jan Hanspach, Tibor Hartel, Andra Milcu, Friederike Mikulcak, Ine Dorresteijn și Jacqueline Loos. O parte dintre rezultatele studiului au fost publicate deja în reviste științifice internaționale. Altele, le puteți citi pe pagina de internet www.peisajesustenabile.wordpress.com sau pe pagina de Facebook a proiectului, www.facebook.com/peisaje.sustenabile.