Ponta le poate multumi calduros lui Basescu si lui Blaga

În plină (pre)campanie electorală asistăm la ciudate contre politice cărora nu e uşor să le dai de căpătâi. În ultima vreme cele mai multe s-au cantonat în zona dreptei. Disputa dintre Băsescu - PMP de o parte şi Blaga - PDL de cealaltă, tinde să inflameze pulsul electoral cu consecinţe diametral opuse celor gândite şi dorite de competitori.

Se aud tot mai multe voci despre o răsturnare incredibilă: un blat Băsescu - Ponta cu scopul de a slăbi – electoral - poziţia ACL şi a fortifica poziţia PMP. Se spune că în politică te poţi aştepta la ori ce. O fi, dar o colaborare, fie ea şi ascunsă între cei doi, ar fi totuşi peste închipuire, faţă cu relaţiile de până acum. Nu atât pe înţeles intern, căci noi ne-am obişnuit cu aşa ceva, ci datorită ecoului catastrofal pe care jocul murdar l-ar avea în afară.

Dezordinea politică din rândul aşa zisei drepte ieşită în plină lumină acum, în toiul bătăliei electorale, îşi are punctul de pornire în ruptura dintre Băsescu şi Blaga. Probabil cei doi n-au realizat la timpul său rolul pe care strânsa lor colaborare l-a jucat în evoluţia şi consolidarea PD şi apoi a PDL. Fără aportul lui Blaga, Băsescu însuşi nu ar fi cucerit reduta prezidenţială. Puternic încercat de măsura sfertuirii salariilor, PDL n-ar fi capotat într-atât, dacă cearta dintre cei doi n-ar fi deschis cutia Pandorei, prefigurând lanţul certurilor şi scandalurilor care l-au vlăguit.

Dacă nu un blat, rămâne cu temei întrebarea, ce-l determină pe Băsescu să atace la rampă deschisă candidaţii dreptei? Pentru a o propulsa în faţă pe Udrea? El este prea inteligent, prea experimentat pentru a nu-şi da seama că n-are şanse. Nu numai pentru că românii n-au avut istoriceşte vorbind femei în fruntea ţării ci şi pentru că d-na Udrea îşi afişează prea ostentativ nurii în detrimentul sobrietăţii, decenţei şi seriozităţii. Ea nu a fost – nu este – acceptată nici ca preşedintă de partid de către colaboratorii cei mai credibili, care au părăsit-o. Ce rămâne atunci? Posibila credinţă a lui Băsescu că prin candidatura lui Udrea şi blamarea contracandidaţilor de dreapta fortifică PMP-ul în care îşi pune speranţele de viitor?

Ar fi un preţ mult prea pipărat, plătit cu preţul decredibilizării, al dezordonării dreptei, într-un moment politic crucial, în schimbul unei discutabil-ipotetice speranţe. Este de înţeles că victoria lui Blaga l-a atins în mândria, în vanitatea conducătorului necontestat, numai că beneficiul unei astfel de reacţii s-ar putea să-l culeagă PSD şi Ponta, prezumtiv rămas duşmanul lui de moarte.

Sigur, este îndreptăţită critica înfrăţirii cu PNL pe considerente de inconsecvenţă şi concesii, ţinând seamă de colaborarea acestora în USL. La modul realist se pune întrebarea dacă acest compromis nu se justifică, ţinând seamă că victoria lui Ponta ar fi cu siguranţă un rău mai mare.

 Băsescu îi găseşte hibe lui Iohannis. N-o fi candidatura perfectă, dar Iohannis are un atu care nu e la îndemâna niciunui alt candidat, oricare ar fi acesta, anume, capacitatea apropierii României de occident. La rândul său, critica la adresa d-nei Monica Macovei este total neconvingătoare. Este o critică de vădită circumstanţă, ţinând seamă de colaborarea strânsă pe care au avut-o ani de-a rândul, cu notabile succese în sfera combaterii corupţiei şi respectării statului de drept.

Unul din efectele rupturii între Băsescu şi Blaga este rămânerea pe dinafara cursei electorale ale lui Mihai Răzvan Ungureanu. Ar fi fost un competitor redutabil, mult peste valoarea lui Ponta, candidatură de pe urma căreia ar fi câştigat întregul spectru al dreptei. Este şi politicianul care a înţeles să-şi subordoneze poziţia interesului general, contribuind cât-de-cât la coeziunea dreptei în jurul principalului său candidat.

Nici în cele mai nefavorabile predicţii nu s-ar fi mers, cu doi-trei ani în urmă, până la destrămarea potenţial ireconciliabilă a spectrului dreptei româneşti.  Furtuna dezlănţuită de cearta dintre Blaga şi Băsescu a fost punctul de pornire al degringoladei. Probabil cei doi nu i-au intuit posibilele consecinţe. Nici ei, nici restul politicienilor de dreapta, unii dintre ei de certă valoare, nu s-au ridicat la înălţimea comandamentelor zilei, unitatea de idei şi acţiune, în luptă nu numai cu Ponta ci mai apăsat, cu sistemul ticăloşit pe care îl moşteneşte şi pe care ne convinge că-l va perpetua. Un sistem fundat pe hoţie şi minciună care se mulează de minune pe mentalitatea sa.

 Pentru toate acestea, Ponta le poate mulţumi călduros celor doi foşti prieteni politici şi apropiaţi colaboratori. I-au întins, cu voie sau nu, o generoasă mână de ajutor.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Gavril Dejeu