Miercuri,
26.01.2022
Ceata
Acum
-7°C

Ziua mondiala a arhitecturii

Uniunea Internațională a Arhitecților celebrează din nou, pe 6 oct. 2014, Ziua Mondială a Arhitecturii, continuând să atragă atenția asupra importanței pe care nu numai specialiștii trebuie să o acorde mediului construit, mediului de viață al tuturor și relației sale cu mediul natural. Anul acesta tema aleasă este „Orașe sănătoase, orașe fericite”, o temă foarte cuprinzătoare și care merge la rădăcina relației omului cu mediul pe care singur și-l construiește…
Dacă stăm să analizăm faptul că, în general, în lume, doar 20% dintre construcții sunt proiectate de specialiști și executate de firme atestate (da, ați citit bine – doar o cincime !!), vedem ce importantă este cultura generală cu elemente din domeniul arhitecturii, prin care orice om, grup sau comunități umane pot să-și îmbunătățească nivelul de trai – cu același efort financiar și constructiv!
Desigur, rolul arhitecților și proiectanților colaboratori, în procesul complex numit astăzi „calitatea vieții”, este determinant, și în toate țările civilizate există un corp de legi care reglementează aceste lucruri. Problema este, cel puțin în țările în curs de dezvoltare, cît de mult se respectă aceste legi și cât de mult a intrat în conștiința populației sentimentul unei ordini comunitare asumate !! Cei care pleacă din aceste țări în celelalte, găsesc acolo tocmai ordinea și disciplina în construcții, în respectarea patrimoniului și a sănătății mediului, pe care sunt chemați să le respecte dacă vor să se integreze societății-gazdă…
Revenind la tema urbană de anul acesta, vreau să vă prezint cazul orașului Sebeș (jud. Alba), unde, la cca 32 000 locuitori, funcționează cam 1300 de firme de toate calibrele ! Primele 20 dintre ele dau 63% din bugetul orașului, a cărui primărie are un program activ de facilități pentru orice investitor în perimetrul sebeșean (Daimler-Mercedes cu piese auto/ Kronospan cu produse din lemn/ firme de producție de mobilă, hârtie, textile, industrie alimentară, servicii diverse).
 Evident că în aceste condiții șomajul a ajuns la doar 2% din populația aptă de muncă, procent care include probabil cazurile patologice…Legat de primul atribut din tema noastră, Sebeșul are însă o mare problemă: poluarea aerului cu formaldehidă de la fabrica de prelucrarea lemnului…
Fericirea grupurilor umane adunate în orașe a devenit azi mai ușor de cuantificat și se fac tot felul de clasamente, funcție de câștigurile salariale, nivelul prețurilor, calitatea serviciilor, calitatea elementelor aer/apă/vegetație, situația zonelor de agrement, etc. Prima oară când s-a încercat stabilirea unor parametri arhitecturali ca suport pentru „sănătate și fericire” în localități a fost în Europa, după primul război mondial, când se căutau mijloace de a caza populații relocate, abuzate psihic, în marea conflagrație.
Sculptorul Le Corbusier (reciclat autodidact în proiectant) a prezentat așa-zisul „Oraș radios”, care, într-o variantă, trebuia să radă tot centrul Parisului și să-l transforme într-un câmp vegetal implantat cu zgârie-nori! Câteva dintre principiile de construire a unor orașe „sănătoase și fericite”, statuate de stângismul filozofard din Occident, s-au regăsit în Charta de la Atena (1933), unde, sub umbrela unor idei umaniste, se instaurează de fapt dictatura funcționalismului în dauna realelor AMENITĂȚI URBANE … Era epoca euforiei mașinismului, când se proiecta numai pentru șoferi, iar modelul suprem de locuință era „mașina de locuit”! Din această perspectivă putem vedea astăzi cât de înapoiați sunt unii primari (inclusiv al capitalei României !), care obligă consilierii să adopte proiecte faraonice, artere auto supra-largi ce taie orașele, cam la nivelul anilor *30 ai secolului trecut…
Aici este locul să amintim de propunerile urbanistice aflate la celălalt capăt al scalei – celebrul exemplu al cartierului Poundbury, extensia vestică a orășelului Dorchester din sudul Angliei (1993-2008), unde, conform principiilor promovate de arh. Leon Krier, în consonanță cu filosofia Prințului Charles de Wales, s-au preluat formele urbane tradiționale pentru orașele cu câteva zeci de mii de locuitori, până la detaliul de arhitectură, respectând tipul de vecinătate, de artere rutiere și pietonale, spații de contact social și amestecul de funcțiuni care susțin viața specifică unei comunități ! S-a contat pe experiența seculară a vieții în asemenea spații urbane, dovedită că a generat de cele mai multe ori CONFORTUL SOCIAL tradus în SPAȚII MENTALE ce asigură fericirea locuitorilor!
Și ca argument final asupra succesului acestei operații urbane, s-a dovedit că presiunea cumpărătorilor de locuințe și spații în acest cartier a fost mult mai mare decât la orice alte „inginerii imobiliare” din zonă, în care sistematizarea este minimalistă, clădirile sunt neutre stilistic și spațiile sociale sunt rezultat al speculei cu terenul…
Iată și câteva concluzii preliminare:
1. viața unui om obișnuit este mai bună în orașe cu populație sub 100 000 locuitori.
2. comunitatea urbană este cu atât mai mulțumită și prosperă cu cât are de suportat mai puțini asistați social și infractori.
3.fericirea este mai deplină în comunitățile unde, pe lângă oportunitățile economice funcționale, există o viață culturală și spirituală bogată ! De remarcat că viața culturală a unui oraș nu poate fi o serie de manifestări de import, în care locuitorii sunt simplii spectatori-consumatori, ci ei, locuitorii, trebuie să fie generatori de fapte și trăiri culturale - în permanentă raportare la tradiția și patrimoniul local și, mai ales, la CREDINȚA ÎN DUMNEZE!
Altfel nu se poate vorbi de împlinire prin cultură și spirit, deci fericirea ca fapt sufletesc ! Subliniez acest aspect primordial pentru că astăzi orice document european/internațional caută să-l ocolească într-adins…

Comentarii

2 comentarii

marginean

Acum 7 ani

\"sculptorul\" Le Corbusier care a fost de fapt arhitect ( chiar daca nu a studiat) si pictor, care a influentat scoala de arhitectura a sec. XX nu avea de gand sa darame Parisul, Cite radieuse este un modul de locuit pe inaltime : ecologic , social si democratic care a fost caricaturizat de functionarii socialisti arhitecti in blocurile pe care le cunoastem si le detestam, in care s-au adus oameni de la tara pentru a lucra in fabrici care cresteu porci pe balcon. Arhitectura nu poate fi despartita de cultura, de civilizatie, de comportament social, de educatie si buna crestere, daca aceste componente lipsesc, nici Dumezeu nu ajuta decat la plantat biserici pe orice petic verde din oras.
Raspunde

arhitect

Acum 7 ani

Adevarul e ca la capitolul asta suntem repetenti, n-am reusit in toata existenta noastra sa construim orase frumoase si atractive cum au construit sasii de sute de ani. Construieste fiecare ce-l taie capul, in grandomanie, fara sa tina cont de un plan urbanistic general integrat si atractiv.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus