Russell McGregor: Nu voi uita niciodata spectacolul de la Sibiu, din 2007

Cu cinci zile înainte de Crăciun, pe scena Sălii Thalia din Sibiu vor urca instrumentiștii orchestrei Johann Strauss din Viena. Conduși de carismaticul Russell McGregor, vienezii sunt prezenți pentru a șaptea oară la Sibiu și pentru a zecea oară în România. Prin urmare, vorbim de un turneu aniversar care se va încheia la Sibiu. Russel McGregor promite o seară de neuitat atât pentru sibienii care au reușit să cumpere bilete pentru seara zilei de 19 decembrie, cât și pentru cei care vor urmări concertul din Piața Mare, unde va fi transmis în direct.

 

Reporter: Zece ani. E mult sau puțin?

Russell McGregor: Este o perioadă chiar lungă, dar noi așteptăm cu încântare spectacolul din acest an, la fel de mult cum îl așteptam și pe cel de anul trecut.

 

R.: Care este lucrul care vi se pare cel mai interesant la faptul că an de an reveniți în România?

R.M.: Deja am mulți prieteni aici și, prin urmare, este o ocazie numai bună să mă reîntâlnesc cu ei. Special este și faptul că an de an am ocazia să cânt în săli de concert foarte frumoase.

 

R.: Vă mai amintiți cum ați luat în urmă cu zece ani decizia de a veni într-un prim turneu în România?

R.M.: Am fost invitați pentru un concert la București, la Sala Palatului și am avut peste 4.000 de oameni în public. Era cea mai mare sală de concerte în care am cântat și eram încântat de acea minunată experiență. An de an am revenit mai apoi pentru tot mai multe concerte de fiecare dată.

 

R.: Vă mai amintiți impresiile de după primul turneu?

R.M.: Îmi amintesc de un București foarte mare, cu multe șantiere și – în același timp – îmi aduc aminte de atitudinea extrem de pozitivă a oamenilor cu care m-am întâlnit.

 

Zece ani cu România

 

R.: Cum vedeți că s-au schimbat Sibiul și România în acești zece ani?

R.M.: Sibiul a fost întotdeauna un oraș minunat, mai ales după acel an al Capitalei culturale, după care a devenit și mai frumos și cu siguranță a căpătat ceva magic. Am ajuns să călătoresc mult prin țara voastră și de-a lungul acestor ani am observat multe schimbări: clădiri noi, drumuri, centre comerciale noi și noi feluri de baruri, cafenele și restaurante. Totul pare să crească și să se schimbe foarte repede.

 

R.: După acești ani, aveți impresia că dumneavoastră sau alți membri ai orchestrei ați ”împrumutat” unele din obiceiurile sau felul de a fi al românilor?

R.M.: Poate o atenție mai mare asupra toleranței. Românii par a avea abilitatea de a trăi sub același acoperiș cu multe alte culturi diferite. Mi-aș dori să existe cât mai multe astfel de locuri în restul lumii, unde oamenii să se descurce la fel de bine.

 

R.: Ați cântat în multe locuri din România. Unde vă place cel mai mult?

R.M.: Cred că Sibiul este unul din orașele mele preferate. Nu voi uita niciodată acel spectacol în care am cântat în fața unui patinoar, în Sibiul anului 2007. A fost o seară minunată, în care am lucrat alături de patinatori care dansau pe muzica noastră în fața a peste o mie de spectatori. 

 

R.: Ce înseamnă acest turneu aniversar? Aduce elemente, abordări noi?

R.M.: Programul din acest an este clădit de toți membrii familiei Strauss și, totodată din câteva momente importante ale ultimilor zece ani. Bineînțeles că avem și surprize noi. Suntem întotdeauna în căutare de elemente noi pentru concertele noastre, nu doar pentru audiență, ci și pentru muzicieni. Fie că vorbim de a aduce alături de noi artiști invitați, fie prin colaborări cu artiști din România.

 

R.: Ați decis să încheiați turneul de anul acesta la Sibiu. E vreun motiv anume pentru acest lucru?

R.M.: Nu consider că un turneu național ar putea ocoli Sibiu. Întotdeauna am avut reacții pozitive după concertele de la Sibiu și sunt sigur că nici cel de săptămâna aceasta nu va fi diferit.

 

R.: Klaus Iohannis, fostul primar al Sibiului, a fost spectator al concertelor voastre de mai multe ori. Cum ați aflat de alegerea lui în funcția de președinte al României și ce părere aveți despre acest lucru?

R.M.: Sunt onorat de faptul că domnul Iohannis a fost la concertele noastre din trecut. Rezultatul alegerilor voastre prezidențiale a fost o știre foarte importantă în Austria și, cred, în toată Europa. Acum, când am văzut determinarea românilor sunt sigur că Iohannis va fi un bun președinte. Sper să am șansa de a-l felicita în persoană.

 

Granița dintre clasic și comercial

 

R.: În București a fost programat pentru vara viitoare un concert susținut de André Rieu. Imediat au apărut voci care îl acuză pe Rieu că e prea comercial, în loc de a fi doar muzician.

R.M.: Concertele lui sunt, într-adevăr, spectacole foarte mari. Se petrec atât de multe în timpul acestor concerte, cu foarte mulți invitați, astfel încât probabil totul este o experiență mai degrabă vizuală decât auditivă. În mod evident sunt foarte mulți oameni în această lume care se bucură de astfel de evenimente și nimic nu este în neregulă cu acest lucru. În cazul nostru, concertele sunt orientate mai degrabă spre muzică și abia apoi introducem un pic de «entertainment» pentru public.

 

R.: V-am cerut părerea pentru că și Johann Strauss Ensemble aduce în cadrul concertelor clasice noi elemente. Credeți în limita de unde ”clasicul” devine ”prea comercial”?

R.M.: Este posibilă  o astfel de delimitare. În cazul nostru, în primul rând avem foarte mare atenție în a acorda muzicii locul cel mai important în cadrul spectacolelor noastre. Abia mai apoi adăugăm elemente mai ușoare, prin care ne bucurăm de faptul că și publicul poate deveni parte activă a spectacolelor. Această muzică a fost scrisă pentru oameni, pentru a fi interpretată în concerte în aer liber sau în maiestuoasele săli de bal ale Vienei. De aceea cred că publicul trebuie să devină o parte a fiecărui spectacol.

 

R.: Credeți în adaptarea interpretării la timpurile moderne?

R.M.: Nu sunt sigur că trebuie să schimbăm și modul de a interpreta această muzică, dar cred că felul în care o prezentăm se schimbă. Datorită felului nostru de a fi în aceste vremuri - cu toate aceste computere, cu accesul la Internet, rețelele de socializare și informația atât de la îndemână – cred că acest mod de a fi trebuie să se reflecte și în concertele de pe scenă.

 

Din viața lui Russell McGregor

 

R.: Ce fel de muzică ascultă Russell McGregor?

R.M.: Sunt fan al oricărui gen de muzică, fie că vorbim de pop, rock sau heavy metal, atâta timp cât este o muzică de calitate. Sunt un mare fan Van Halen, pentru că această formație este alcătuită din muzicieni foarte buni, care își cunosc bine instrumentele. Am fost, de asemenea, norocos să pot cânta alături de Elton John, precum și de alte formații rock din Australia. Sunt un adept al acestor concerte care transcend genurile muzicale. Artiști precum Billy Joe, Bruce Springsteen și Barry White pot fi auziți adesea combinați cu opera lui Puccini în casa lui McGregor.

 

R.: Unde vă petreceți vacanțele?

R.M.: De obicei acolo unde este și o plajă. Fiind australian și trăind în Austria, plajele sunt unul din lucrurile de care îmi este cel mai dor. Plaja este locul în care mă relaxez cel mai mult. Prin urmare, Italia, Croația sau Muntenegru sunt printre cele mai recente destinații din vacanțele mele.

 

R.: Deci Sibiul nu poate intra pe lista vacanțelor familiei McGregor?

R.M.: Ba da, poate, dar probabil că primăvara. Viața în Sibiu este una fantastică. Te poți relaxa și poți mânca foarte bine aici.

 

R.: Ce v-a impresionat în Sibiu?

R.M.: Biserica iezuită de aici m-a impresionat din primul moment când am văzut. Este o clădire impresionantă. Binenînțeles, Piața Mare în vremea Crăciunului este cu adevărat magică. Nu poți decât să trăiești spiritul Crăciunului aici.

 

R.: Aveți vreun mesaj pentru sibienii care au cumpărat toate biletele concertului Johann Strauss cu aproape două săptămâni înainte?

R.M.: Abia aștept să mă întâlnesc cu toți în sala de concert. Ca de obicei, să fie pregătiți pentru neprevăzut. Sunt sigur că va fi o seară de neuitat.

 

R.: Și pentru sibienii care vă vor urmări spectacolul din Piața Mare?

Să stea încălziți, să nu le fie frică să danseze, să râdă sau să plângă. Și, bineînțeles, să aplaude, pentru că mi-aș dori să îi aud de pe scena din Sala Thalia.