Și în contextul atacului terorist din Paris, părintele Constantin Necula răspunde întrebărilor cititorilor Turnul Sfatului. Cele trei întrebări din această săptămână se referă la cele trei religii monoteiste, iudaică, islamică și creștină, care deși au aceeași rădăcină sunt separate de conflicte permanente, la crimele comise de creștini și la capacitatea de modernizare a Bisericii Ortodoxe.
Întrebare: Același Dumnezeu îl au și evreii, și creștinii și arabii. Din păcate, fiecare și-a creat câte un profet (Moise, Iisus, Mahomed) și și-au făcut religie proprie, după vedeniile profeților și imaginația popilor. De ce e importantă mijlocirea unei religii, când scopul este comun?
Constantin Necula: Nu. Hristos Domnul, conform Mărturiei de Credință a Bisericii, nu este un simplu profet. Este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Este Dumnezeu Întrupat- a Doua Persoană a Sfintei Treimi, împlinind profețiile. Inclusiv pe cele ale lui Moise. Moise și Mahomed, ca personalități istorice, au născut religii, forme de interpretare ale Adevărului. Hristos este Adevărul. Nu este o chestiune de superioritate, așa cum o înțelege gândirea omenească, ci de conținut. Moise consemnează Revelația, Mahomed o pune la treabă într-un cod necesar propriei sale viziuni, Hristos este împlinirea Revelației, culmea și desăvârșirea împlinirii ei. Ideea că religiile sunt doar facere a minții popești - atât de des vehiculată astăzi, poate fi valabilă la toate celelealte religii cu excepța creștinismului. Nimeni nu ar fi putut inventa Fericirile, de exemplu. Ele curg din inima lui Dumnezeu. Dacă omul modern ar renunța la ispita aruncării la gunoi a cuvintelor credinței creștine, dacă nu s-ar bloca doar în calcule contabile și judecăți de moment, ar înțelege în ce mod Dumnezeu lucrează în modul creștin de a propune viața.
Întrebare: În istorie, creștinii au săvârșit nenumărate crime când creștinismul ne cere să ne iubim aproapele. Din păcate, creștinii îi întrec la crime pe musulmani, evrei, hinduși, etc. Doar în Europa creștină a sec. XX avem două războaie mondiale cu zeci de milioane de morți. Nu mai vorbesc de evul mediu sau epoca modernă. De ce aceste crime la creștini, când Hristos ne cere să iertăm, să nu fim mândri sau lacomi și să nu ucidem?
Reluăm de fapt discuția din materialele anterioare. Trebuie să spunem cititorilor că mi-ați adresat această întrebare înainte de atentatul de la Paris. Un atentat care dovedește că, în timp, nenorocita lecție a uciderii aproapelui s-a transformat în creștinism într-o capacitate superioară de toleranță și dialog, de asumare a valorilor autentice ale Evangheliei chiar când părerea celuilalt nu convine. Nu, nu creștinismul ucide, ci falșii creștini, ori creștinii antrenați în tensiuni ideologice. Ideea că unii sau alții ne întrecem în crime este absurdă. Orice viață este o pierdere pentru omenire. Creștinsmul pare că și-a învățat lecția. Ne ucidem în cuvinte (simt pe propria piele citind înjurăturile unora dintre comentatorii dialogurilor noastre), în acțiuni jurdice, dar și în războaie ce au la bază tocmai neiertarea, mândria, ori lăcomia. Foarte greu este să întrupezi, la exigență maximă, creștinismul. Evanghelia Mântuitorului nu este o propunere de fast-food religios. Principiile legate de morala urii și uciderii nu au de a face cu Hristos.
Întrebare: În vremuri moderne, Biserica trebuie să se reformeze și să devină la rândul ei modernă? Sau în vremuri moderne, Biserica trebuie să fie liantul societății spre tradiție?
Constantin Necula: Numai pentru cel care nu trăiește viața Bisericii aceasta este o instituție înțepenită. Dinamica ei poate fi percepută doar participând la viața ei. Eu cred că Biserica este și într-o continuă dinamică de schimbare și temelie a Adevărului, inclusiv închegând societatea. Mântuitorul Hristos spune Apostolilor, stâlpii de mărturie ai Bisericii, că ei sunt „sarea pământului”: „Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni”. (Matei 5.13). Ori sarea este și conservant și ingredient care acordă dinamism gustului. Biserica a avut câteva valuri de „modernism” de înfruntat dar ea a reafirmat permanent că trăiește „azi” ca timp al mântuirii. Ce să modernizeze Biserica? Să luăm de exemplu limbajul. Ar trebui să vorbesc suburban, ca toți care mă înjură sau mint împotriva mea ca om sau înjură și jignesc Biserica? Oare nu este o formă de modernism menținerea limbajului la un nivel decent, echilibrat, la un nivel dialogic? Cert este că și atunci când noi trădăm funcția aceasta de „sare” dinamică și decentă suntem vinovați și uneori tocmai modernizarea și acroșarea gândirii noastre teologice la gândirea lumii moderne și la tabieturile ei sociale ne costă enorm moral și ca imagine.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri:
Hristos Domnul ,
Constantin Necula ,
Turnul Sfatului ,
Același Dumnezeu ,
Acatistul Sfintei Treimi ,
Bisericii Ortodoxe Române ,
Doua Persoană ,
Este Dumnezeu ,
Este Dumnezeu Întrupat ,
Evanghelia Mântuitorului ,
Mântuitorul Hristos
Politic
Telefon:
0745 590 991
alin[at]turnulsfatului.ro
Ultimele comentarii
Acum 10 ore
Emil
Acum 10 ore
Gogu
Acum 10 ore
X-ulescu
Acum 10 ore
Gogu
Acum 11 ore
Kokos