Patrimoniul imaterial – la noi acasa

Aceste gânduri mi-au fost inspirate de recentul eveniment cultural de la Agnita – 25/26 aprilie – Târgul meșteșugarilor și producătorilor tradiționali, Parada portului popular de pe Hârtibaciu și Târnave urmată de un spectacol folcloric și Dezbaterea tematicii patrimoniului cultural imaterial. Toate acestea fac parte dintr-un proiect european cu tema generică „Cooperare pentru promovarea patrimoniului cultural”, care coordonează forțele a trei GAL-uri cu teritorii apropiate: GAL MicroregAceste gânduri mi-au fost inspirate de recentul eveniment cultural de la Agnita – 25/26 aprilie – Târgul meșteșugarilor și producătorilor tradiționali, Parada portului popular de pe Hârtibaciu și Târnave urmată de un spectacol folcloric și Dezbaterea tematicii patrimoniului cultural imaterial. Toate acestea fac parte dintr-un proiect european cu tema generică „Cooperare pentru promovarea patrimoniului cultural”, care coordonează forțele a trei GAL-uri cu teritorii apropiate: GAL Microregiunea Hârtibaciu, GAL Podișul Mediașului și GAL Dealurile Târnavelor.
Multe dintre problemele ce țin de moștenirea culturală a acestor zone cu mare predominanță rurală au fost abordate la dezbaterea de la Primăria Agnita, unde s-au prezentat valorile patrimoniului construit, a celui natural, dar mai ales a celui imaterial – tradiții, legi nescrise ale comunității rurale, valori ale gastronomiei și meșteșugurilor tradiționale - din acest areal intercultural, unde colonizarea saxonă a interferat atâtea veacuri cu habitatul românesc, cu insulele maghiare și țigănești.
Din fericire, în toată învălmășeala de planuri, dezastre economice și răsturnări ale scării de valori care a urmat anului 1989, asociațiile de tip Grup de Acțiune Local reușesc să adune și să potențeze energia oamenilor de vârstele a doua și a treia din zonă, care au experiența și înțelepciunea de a-și oferi timpul și cunoștințele pentru scoaterea comunităților rurale din impasul creat - mai ales de statul nefuncțional român, aflat pe mâini proaste și hrăpărețe !! Este încă un prilej, absolut lucrativ, pentru că gestionează și putere financiară, de a ajuta forțele mai tinere din teritoriu, mai ales din zona rurală, spre a întări capacitatea sectorului privat, singurul care poate scoate din marasm economia din sate și orașe mici.
Tocmai în acest context, dezbaterea asupra patrimoniului imaterial are o importanță decisivă în a realinia SISTEMUL DE CONCEPȚII al oamenilor, ieșiți din mlaștina comunistă, la scara de valori normală și fertilă pentru reînchegarea comunităților rurale funcționale !! Avem multe de învățat și regândit, din tezaurul patrimoniului tradițional, exact acela care a permis constituirea de vecinătăți, cartiere, sate întregi SOLIDARE ÎN FAȚA GREUTĂȚILOR economice, politice și de orice natură!

Iată, de exemplu, câteva dintre „legile nescrise ale unei comunități” rurale – cea săsească din satul Gherdeal (la granița jud. Sibiu cu jud. Brașov), sat astăzi părăsit, locuit doar de cca 12 persoane:
- Fiecare casă trebuia ca duminică dimineața să măture/să curețe zăpada de pe stradă, pe toată porțiunea aferentă gospodăriei. Asta pentru ca preotul și enoriașii să poată ajunge la biserică cu încălțările cât mai curate!
- Cei care lipseau nemotivat de la liturghia de duminică plăteau o amendă ! Iată ce importantă era credința până acum câteva decenii, în fiecare sat transilvănean, pentru că era liantul comunității, imaterialul care lega foarte strâns toate cele materiale!
- În Gherdeal, după ce mai multe familii de români s-au așezat în perimetrul satului, sașii i-au ajutat (cu meșteri și materiale) să-și ridice biserica ortodoxă! Fără comentarii...
- În fiecare gospodărie săsească tradiția solicita să existe cel puțin un meșteșugar și un muzicant ! Așa se putea asigura orchestra pentru jocul tinerilor de după liturghie, în fiecare duminică, ca să nu mai amintim de toate celelalte ocazii festive sau de înmormântare, când satul avea muzica asigurată.
Dovezi că patrimoniul imaterial, bogat și specific zonei rurale transilvane, este direct legat de sufletul fiecărui membru al comunității, că el pleacă direct de la educația făcută în familie – astăzi, la fel ca și ieri! Când în acest proces au intervenit fisuri, goluri ascunse sau derapaje, COMUNIUNEA sfințitoare ce ținea oamenii satului laolaltă s-a evaporat...

Și deci, căile de a regenera satul refăcând liantul comunitar sunt foarte clare: educarea copiilor în spirit creștin, pentru muncă și pentru dăinuirea neamului / traiul în vatra satului împreună cu ceilalți și pentru binele comun / preluarea vechilor meșteșuguri și asimilarea celor noi, spre o prosperitate firească a vieții la țară!iunea Hârtibaciu, GAL Podișul Mediașului și GAL Dealurile Târnavelor. Multe dintre problemele ce țin de moștenirea culturală a acestor zone cu mare predominanță rurală au fost abordate la dezbaterea de la Primăria Agnita, unde s-au prezentat valorile patrimoniului construit, a celui natural, dar mai ales a celui imaterial – tradiții, legi nescrise ale comunității rurale, valori ale gastronomiei și meșteșugurilor tradiționale - din acest areal intercultural, unde colonizarea saxonă a interferat atâtea veacuri cu habitatul românesc, cu insulele maghiare și țigănești. Din fericire, în toată învălmășeala de planuri, dezastre economice și răsturnări ale scării de valori care a urmat anului 1989, asociațiile de tip Grup de Acțiune Local reușesc să adune și să potențeze energia oamenilor de vârstele a doua și a treia din zonă, care au experiența și înțelepciunea de a-și oferi timpul și cunoștințele pentru scoaterea comunităților rurale din impasul creat - mai ales de statul nefuncțional român, aflat pe mâini proaste și hrăpărețe !! Este încă un prilej, absolut lucrativ, pentru că gestionează și putere financiară, de a ajuta forțele mai tinere din teritoriu, mai ales din zona rurală, spre a întări capacitatea sectorului privat, singurul care poate scoate din marasm economia din sate și orașe mici. Tocmai în acest context, dezbaterea asupra patrimoniului imaterial are o importanță decisivă în a realinia SISTEMUL DE CONCEPȚII al oamenilor, ieșiți din mlaștina comunistă, la scara de valori normală și fertilă pentru reînchegarea comunităților rurale funcționale !! Avem multe de învățat și regândit, din tezaurul patrimoniului tradițional, exact acela care a permis constituirea de vecinătăți, cartiere, sate întregi SOLIDARE ÎN FAȚA GREUTĂȚILOR economice, politice și de orice natură! Iată, de exemplu, câteva dintre „legile nescrise ale unei comunități” rurale – cea săsească din satul Gherdeal (la granița jud. Sibiu cu jud. Brașov), sat astăzi părăsit, locuit doar de cca 12 persoane:  Fiecare casă trebuia ca duminică dimineața să măture/să curețe zăpada de pe stradă, pe toată porțiunea aferentă gospodăriei. Asta pentru ca preotul și enoriașii să poată ajunge la biserică cu încălțările cât mai curate!  Cei care lipseau nemotivat de la liturghia de duminică plăteau o amendă ! Iată ce importantă era credința până acum câteva decenii, în fiecare sat transilvănean, pentru că era liantul comunității, imaterialul care lega foarte strâns toate cele materiale!  În Gherdeal, după ce mai multe familii de români s-au așezat în perimetrul satului, sașii i-au ajutat (cu meșteri și materiale) să-și ridice biserica ortodoxă! Fără comentarii...  În fiecare gospodărie săsească tradiția solicita să existe cel puțin un meșteșugar și un muzicant ! Așa se putea asigura orchestra pentru jocul tinerilor de după liturghie, în fiecare duminică, ca să nu mai amintim de toate celelalte ocazii festive sau de înmormântare, când satul avea muzica asigurată. Dovezi că patrimoniul imaterial, bogat și specific zonei rurale transilvane, este direct legat de sufletul fiecărui membru al comunității, că el pleacă direct de la educația făcută în familie – astăzi, la fel ca și ieri! Când în acest proces au intervenit fisuri, goluri ascunse sau derapaje, COMUNIUNEA sfințitoare ce ținea oamenii satului laolaltă s-a evaporat... Și deci, căile de a regenera satul refăcând liantul comunitar sunt foarte clare: educarea copiilor în spirit creștin, pentru muncă și pentru dăinuirea neamului / traiul în vatra satului împreună cu ceilalți și pentru binele comun / preluarea vechilor meșteșuguri și asimilarea celor noi, spre o prosperitate firească a vieții la țară!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi