Pe Denisa am trecut-o prin toate clișeele care-ți pot veni în minte când vezi o femeie cerșind cu copiii în brațe în gangul de Dumbrava. ”Țigancă”, ”alcoolică”, ”cere bani pentru țigări”, ”abuzează de mila noastră scoțând copiii în față” și ”toarnă plozi pentru alocație”... până am mers cu ea pe un câmp mustind de la ploaia de aseară, undeva în spate la magazinul Dedeman, și i-am văzut fetița de 2 ani și patru luni râcâind o oală ruginită după un praf întărit de griș stătut în soare. Îi era foame!
Am vrut să văd cu ochii mei ce fel de om este Denisa și m-am întâlnit cu ea lângă Piața Rahova. Știam despre ea de la alți oameni care o mai ajută, din când în când, cu ce pot. Vorbește numai cu domnule și mulțumește din două în două cuvinte. Are 18 ani, este gravidă în luna a opta și merge greu din cauza unui ulcer varicos la piciorul drept care-i ”întărește mușchiul de nu mai pot merge, trebuie să fac așa” și își întinde gamba cu fac fotbaliștii la încălzire, înainte de meci.
Într-un cărucior soios în ține pe Alexandru, de zece luni, intolerant la lactoză. În urma ei, sau în brațe, depinde de situație, vine Florina, de 2 ani și patru luni, incredibil de frumoasă. Am trecut printre blocuri, pe lângă fostul XXL, apoi prin Valea Săpunului.
Apa până dincolo de glezne a făcut-o s-o treacă pe Florina pârâul în brațe, apoi să se întoarcă după căruciorul în care doarme Alexandru. Pe care l-a trecut în mâini, femeie care poate să nască în orice clipă! ”
Aici stau de 12 ani, aproape de când mă știu. Am avut o baracă mare, ca lumea, dar a venit acum câteva zile de la Poliția Comunitară și ne-a dat foc. Acum am un nailon pe care-l punem deasupra dacă plouă”, spune ea împingând prin mocirlă la căruciorul în care a urcat-o și pe Florina.
Trecem pe lângă doi măgari legați la păscut, ocolim un gard din sârmă ghimpată și un cal lăsat liber pe iarba verde crud. În spate rămân noile ansmbluri rezidențiale ale Sibiului. În zare se vede un pâlc de câțiva copaci. Acolo e ”baraca ei”. Între timp îmi povestește că nu a fost niciodată la școală și că nu are niciun fel de act, nici pentru ea și nici pentru copiii ei. Cu ochiul format vede urme de mașină prin iarba udă și brusc se sperie, vocea i se subțiază. ”Dacă au venit iar de la primărie și ne-au dat foc?”. Se apropie cu teamă. Eu cu uimire, că nu văd absolut nicio construcție în zonă.
Ajunși ”acasă” la Denisa te cuprinde spaima! ”Baraca” ei înseamnă două saltele îmbibate de apă, puse în baltă ”să se usuce un pic”. Roșie în obraji se așează să-și tragă sufletul pe una din ele, în timp ce Florina țopăie printre gunoaie și noroi. Ăsta-i momentul în care o văd răcâind în oala ruginită după un praf scârbos de griș. Are niște ochi superbi, care contrastează cu rupturile de pe ea. ”Îi e foame”, spune mama ei. ”Când mai am bani le iau niște tacâmuri, știți... gheare și gâturi înghețate, le fierb și le dau să mănânce. Eu azi n-am mâncat, nu mai am bani. Nu mai am nici de lapte praf pentru Alexandru, i-am dat niște lapte stricat”, spune cu rușine.
O întreb cum face rost de bani și de câți. Răspunde că 20 - 25 de lei, pe zi, din cerșit. La care se mai adaugă cei 10 - 15 lei pe care îi face mama ei, din fier vechi. Merge și adună împreună ruginituri cu ceilalți doi copii ai ei: David, de șase ani, și Florin de patru ani. Dar sunt zile în care niciuna dintre ele nu fac niciun leu. În zilele acelea nu mănâncă nimic. Până să rămână gravidă Denisa a lucrat cu ziua, făcând curățenie pe la blocurile din zonă, dar acum nu o mai vrea nimeni, ”de frică să nu nască pe acolo”. Ar putea primi 800 de lei pe lună numai din alocații dar nu ia niciun leu pentru că nu are acte. ”Mi-au cerut 200 de lei ca să îmi facă și nu am de unde”.
Nu m-am putut abține și am întrebat-o dacă mai vrea să facă copii. ”Nu, abia pot să trăiesc acum. Când nasc o să-i spun doctorului de la maternitate să-mi facă ceva să nu mai pot face copii”, îmi răspunde. Apoi îmi spune povestea ei dragoste. A făcut primul copil la doar 12 ani cu un bărbat pe care și acum îl iubește, zice ea. Același bărbat pe care nu l-a mai văzut de luni de zile și care în urmă cu ceva timp a anunțat-o că e în Grecia, la muncă. Ea crede că a plecat cu alta.
Am întrebat-o și dacă nu vrea să-și dea copiii să-i crească statul. ”Doamne ferește! Sunt tot ce am! Nu i-aș da pentru nimic în lume, mă lupt de la o zi la alta, așa cum pot! Știu că sunt oameni care au casă și tot ce le trebuie și își abandonează copiii în maternitate, eu n-aș face asta niciodată. Sunt oameni care o duc și mai greu ca mine, pe ei cine-i ajută?!”, spune fără urmă de tristețe în glas, Denisa, privind la Florina cu tocmai face treaba mică pe ea, udând o pereche de ștrampi rupți în ultimul hal. ”Ce-ai făcut, acum n-am ce să-ți dau în schimb!”.
Văzând că-i cade o brichetă roșie din buzunar, o întreb dacă fumează. Zice că-i pentru să facă focul, că ”asta-i mai trebuie, să fumeze, la câte are pe cap!”. Zâmbește. E soare puternic și mocirla din jur pute. Eu m-am udat deja și nu mai știu pe unde să calc.
Denisa cerșește în centrul Sibiului, când o țin picioarele să meargă. În rest, la Lidl în parcare și lângă Piața Rahova. În jurul orelor 17:00 – 18:00 se întoarce ”acasă”. Copiii ei abia au ce mânca, în niciun caz nu poate fi vorba de vaccinuri, medicamente sau haine decente. Însărcinată în luna a opta, a fost o singură dată la doctor, medicul spunându-i că s-ar părea că are fată. Dar nu e sigură că a mai pățit o dată așa, până a născut.
După ce am cunoscut-o, pot spune despre Denisa că este țigancă, deși nu prea pare, cerșește ținându-și copiii după ea, că nu are unde să-i lase. Dar că nu este alcoolică, nu fumează, nu face copii pentru alocație și ar munci dacă ar avea ce, sau dacă ar putea. E săracă lipită pământului și înconjurată de patru suflete fără speranță. Cei patru copii ai ei, plus al cincilea care poate veni pe lume oricând, merită o speranță.
Asociații, instituții, ONG-uri, biserici sau simpli sibieni, doar ne mândrim de câte ori putem că suntem sibieni, eu cred că David, Florin, Florina și Alexandru merită o șansă în viața lor, aia neobservată, undeva pe un câmp de la marginea Sibiului, într-o baltă.
UPDATE: Redacția ziarului Turnul Sfatului încearcă să rezolve situația acestei familii atât de greu încercate. Primele obiective sunt găsirea unui adăpost, închirierea unei garsoniere, etc. asigurarea banilor pentru rezolvarea actelor, pentru hrană și pentru utilitățile locuinței. Puteti solicita detalii pe adresa [email protected]. Vă mulțumim
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 2594
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
MB
Acum 1 oră
Claudiu
Acum 1 oră
Liberal autentic
Acum 1 oră
Neli Oproiu
Acum 1 oră
Bobo