Constantin Necula: Biserica aceasta vanata de tot soiul de economisti de conjunctura a investit in asistenta sociala 19,5 milioane euro in 2014

Părintele Constantin Necula răspunde altor trei întrebări propuse de cititorii Turnul Sfatului. 

 

Întrebarea 1: Cum arată Dumnezeu?

Constantin Necula: Vom vedea. Dacă ne vom învrednici. În urmă cu ceva ani, un tânăr se încăpățâna să ia peste picior un preot, spunându-i că nu-l crede că există Dumnezeu, dacă nu-L vede. Părintele i-a răspuns: „Scriptura scrie că nu-L putem vedea pe Dumnezeu și să rămânem vii. Fii gata, mâine îl poți vedea!”. 

 

Întrebarea 2: Cum comentați această afirmație: ”Dacă încerci să duci o viață onorabilă, să-ți faci datoria, să fii credincios prietenilor și niciodată aspru cu cei slabi și săraci, atunci nici nu contează în cine sau ce crezi”? Îi aparține lui Winston Churchill

Constantin Necula: Desigur are dreptate. Întrebarea se pune în raport cu cine anume stabilești onorabilitatea, care este sistemul de valori care oferă fundamentul datoriei, cine sunt prietenii tăi și dacă nu cumva cei slabi și săraci sunt așa dintr-o metastază morală- fără ați fi oricum îngăduit să fii aspru cu ei. Metaforele nu țin loc de morală. Eu rețin altă butadă de a prim-ministrului britanic. Arhiepiscopul Bisericii Anglicane l-a interpelat cu aceste cuvinte: „Aud, excelență, că nu prea sunteți stâlp al Bisericii”, el răspunzând: „Adevărat, sunt contrafortul ei din afară”. 

 

Întrebarea 3: Religia e o opțiune individuală, nu este Poliția Rutieră, sa contribuie toți cei cu venituri la bugetul ei. Nu ar fi recomandat și în România sistemul american, unde cultele se întrețin exclusiv din contribuția enoriașilor?

Constantin Necula: Rețin clișeul că religia este o opțiune individuală. În filozofie da, nu și în practicarea ei când credința presupune și cult public, tocmai pentru a depăși faza de religie. Orice comparație între Poliția Rutieră și Biserică dovedește rea voință, miștocăreală și lipsă de cultură. În primul rând că Poliția este o structură de Stat alcătuită de oameni care sunt membrii ai Bisericii. Parte din motivația oamenilor acestora vine și din credința lor. Altfel, mă întreb, cam cât are salariul un polițist american care strânge de pe autostrăzi urmările unui accident și cât un polițist român, pentru aceeași manoperă. Deci nu aici este problema. Încăpățânarea de a reduce acțiunea Bisericii doar la ce vedeți și cunoașteți, într-un orizont limitat, vă privește. Ca român știu cât de importantă a fost acțiunea bisericii, nu doar ortodoxe, la dezvoltarea culturii, limbii și cunoașterii, inclusiv științifice. Poate e bine să ne reamintim că numai Andrei Șaguna a ridicat, prin eforturile Bisericii, peste 1400 de școli și 2 colegii românești în Ardeal. Nu cunosc modul de întreținere al cultelor în SUA, ce știu însă este că proprietatea particulară este sacră, nu s-a naționalizat forțat nici o proprietate a bisericilor, nu au fost uciși preoți pentru mărturisirea de credință, nu s-a atentat la libertatea de credință și exprimare a  persoanei la modul în care trecutul, nu foarte îndepărtat, s-a întâmplat în România. Nu s-au închis biserici, școli ale bisericii, nu s-au confiscat spitale și clădiri de importanță capitală în demersul social al bisericii. Trebuie să vă reamintesc că banii acordați reconstrucției unor locașuri de cult s-au dus spre firme acreditate în construcții, cu oameni a căror angajare în muncă s-a menținut și prin aceste proiecte. Sau poate merită să reamintim cercetarea încheiată în martie 2015 (cf. Sinteza) unde se subliniază că cei mai mulți bani la bugetul de stat, produși  în domeniul turismului, sunt aduși de turismul care vizează mănăstirile, nu redacțiile de ziar sau studiourile de televiziune. Sau poate să reamintim că Biserica aceasta vânată de tot soiul de economiști de conjunctură, salvatori ai nimicului, a investit în asistență socială, pe anul 2014, în programe specifice 19,5 mil euro de la enoriașii săi. În timp ce o televiziune națională a cheltuit 700 de mil de lei pentru meciuri de fotbal fără să facă un referendum pe cheltuieli. Nu Biserica afectează cheltuielile Statului român. Dacă este să vorbim de principii de impozitare putem să o facem. Dar nu ca și cum ar fi o culpă că reușești să te descurci cu bani puțini într-o societate care-și uită interesele și în care persoanele vocale și pururi postace cred că au dreptate.