BURRitos... singurul nu inseamna cel mai bun

M-am dus la BURR, deschis recent în Parcul Astra, după ce am citit un comentariu pe site-ul ziarului. ”Măh, dacă vreți un burger imens și super bun mergeți la BURR, lângă bulevard. Uite aici un burger adevărat”. Pac! M-a convins din două vorbe. Naiv!

M-am târât până-n parc vineri după-masă, pe 30 de grade Celsius în Piața Mare și o lene de 8 grade pe scara Richter în mine. De cum intru, rămân plăcut impresionat. Spațiu aerisit, mult lemn, luminos și răcoros... aproape o plăcere dacă nu eram singur cuc în tot barul. Zic bar pentru că practic asta e, un fel de pub în care servesc și mâncare. Pe românește, mergi la beute și mai ingurgitezi ceva să nu te ia valul. La bar, adică tejghea, chelnerița și domnișoara bucătar fumau plictisite.

Iau cu veselie meniul să caut burgerul și găsesc vreo trei pagini de sandviciuri, toasturi și niște ciudățenii central-sud americane de care n-am prea văzut în Sibiu: nachos, burritos, chicken quesadillas, chilli con carne... Pac! M-a făcut din două vorbe. Naiv! Am și uitat de ce m-am dus și am cerut o porție de burritos imaginâdndu-mi o chestie un pic crocantă cu carne picantă, ardei iute și o sălățică proaspătă în ea să taie din fierbințeală. Adică ce-am văzut în reclame sau prin filme, că burritos de la mama lui n-am mâncat vreodată, vă spun sincer.

Am deranjat-o pe domnișoara bucătar care a stins țigara la jumate, s-o continue mai târziu, și a plecat spre bucătărie mai plictisită ca mine. Am rămas să admir parcul pe geam și să mă chinui cu niște difuzoare din care se auzea o combinație de dubstep-rave-lounge-after hours-vocal-instrumental. Sau altfel spus, ca atunci când scapi un capac de oală pe gresia din bucătărie, lângă un copil de trei ani care bate în niște tobe în timp ce o mâță zgârie cu ghearele o tablă de școală cu clasele I-IV. Muzică pentru o cu totul altă dispoziție decât o după-masă plictisită de vară.

Zece minute mai târziu mă trezesc c-o clătită în față. Nu chiar o clădită dar cam așa arăta. Un fel de șaorma la lipie cu carne tocată în loc de pui sau vită la rotisor. Călită în tigaie cu ceva ceapă, boabe de porumb, cred că și niște boabe de fasole și foarte puțin picantă. Plus ceva condimente de care papilele mele n-au auzit în viața lor scurtă. Nu rea la gust, dar departe de orice mi-am imaginat eu. Iar după vreo două minute toată compoziția s-a omogenizat pe măsură ce s-a răcit și a devenit un fel de plăcintă cu carne. Repet, decentă la gust. Însă nici vorbă să mă satur din așa ceva. La plecare mi-am luat cu mine, cu recomandarea specială a chelneriței, un Philly Cheese Steak Sandwich – sau ceva de genul ăsta, adică un sandvici uriaș și bun, cu friptură din carne de vită și cartofi prăjiți garnitură, de mi-a părut rău că mi-am luat burritos. Naaaaiv!

Pe experiența exotică de la BURR am dat puțin peste 40 de lei, incluzând aici și un suc acidulat cu gheață și bacșișul. Să mă mai duc? Doar la o bere, că am văzut că au Guinness la draft, pe terasa din Parcul Astra, după ce o deschid, adică în vreo două săptămâni. 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi