Rar mi-a fost să văd prin Sibiu un restaurant atât de plin. Oamenii, grijulii cu clienții care ar vrea să deguste mâncarea românească, au pus o laviță pe care să se odihnească cei care n-au mai prins locuri. Am avut noroc și n-a trebuit să stăm, dar la plecare locul era ocupat, semn că între timp restaurantul și-a acoperit întreaga capacitate.
Un lucru bun sau rău, depinde cum vedeți problema este lipsa semnalului la telefonul mobil. Zero. Cel puțin la Orange. E bine dacă îți permiți o masă liniștită. E de rău dacă la ieșire, încă de pe scări, încep apelurile disperate, semn că arde. Cum vreți să o luați…
Un lucru bun sau rău, depinde cum vedeți problema este semi-întunericul din interiorul restaurantului. Există aplice la fiecare masă, însă lumina nu e de ajuns pentru toată lumea. Ar mai fi câteva becuri pe mijlocul sălii, însă la ora la care am luat noi masa erau oprite. Dacă vrei intimitate, ai suficientă. Până la urmă e o cramă, nu un restaurant pe vârful blocului.
Chelnerii aduc și ei un plus localului. Îi vezi mereu, la nevoie îți sar în ajutor, sunt amabili, vorbesc, cu zâmbetul pe buze mereu. Și îmbrăcați din cap până în picioare în costum popular de Mărginime. Nu am stat mult și am primit meniurile. De băut, am cerut apă minerală și apă plată, iar servirea a fost promptă. De mâncat am poftit la o ciorbă de burtă, o ciulama de pui cu mămăligă și o tochitură de porc, la fel, cu mămăligă. Ca desert, o porție de găluște cu prune.
Ciorba de burtă nu m-a dat pe spate, dar nici de lepădat nu e. Oamenii aduc ardei iute, smântână și mujdei odată cu blidul de ciorbă așa că ți-o dregi cum vrei. Mie mi s-a părut puțin cam zeamă lungă, asta deși acum doi ani, recitind articolul de atunci văd că am fost de-a dreptul încântat.
Farfuria pe care trebuia să fie porția de ciulama de pui m-a dezamăgit. Sau aveam eu alte așteptări. Atunci când am văzut mâncarea în meniu m-am gândit la ciulamaua cu care eram eu obișnuit.
Cea în care puiul să stea tăvălit într-un sos alb, din care să mustească smântâna aia făcută în casă. Sosul e aproape roșu, mult ardei capia, mi se pare o rețetă departe de așteptările mele. În schimb tochitura de porc a fost savurată de comesean. Găluștele cu prune au fost și ele decente, numai bune pentru un desert într-o cramă. Doar că le-am așteptat destul de mult. AM întrebat un chelner de ele și ne-a asigurat că sunt pe drum. Am tras nădejde că nu-s făcute taman la Săliște… După cât am așteptat, părea că le-au adus totuși de undeva din Turnișor. Oricum, sentimentul pe care-l ai după o masă aici e că pleci cumva neîmplinit. Ce-ar mai fi mers o carafă de vin…
Nota de plată ne-a adus zâmbetul pe buze. Mâncarea per ansamblu n-a fost rea, și am plătit în total 90 de lei cu tot cu bacșiș. Nu e rău să mînânci bine într-un oraș turistic cu 20 de euro. N-o să mai întâlnești asta nici în Bulgaria. Ca să nu mai zic de Piața Mică…
Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download
Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube
Tag-uri: restaurant sibiu , Crama Sibiul Vechi , cronica de restaurant , Crama Noastră , ciorba de purta , ciulama de oui , tochitura de porc
Vizualizari: 15098
Ultimele comentarii
Acum 3 ore
Sibian Neimbecil
Acum 3 ore
Fly Mărjinimea
Acum 3 ore
Uiliam Șeicspir von Hermanndorf
Acum 4 ore
Rammstein
Acum 4 ore
Marioara