Interviu savuros cu Hardy: ce întâmplare hazlie a avut pe străzile Sibiului, cum îl descrie pe Calotă şi cum s-a adaptat în România

Kevin Hardy, americanul venit la CSU Sibiu în această vară, pare să fie unul dintre cele mai reușite achiziții din campania de transferuri “low cost” a “galben-albaștrilor”.

În vârstă de doar 22 de ani și la prima experiență în baschetul profesionist, “Zburătorul” Hardy i-a cucerit deja pe fanii din “Transilvania” prin energia degajată și prin slam-urile spectaculoase reușite la fiecare meci. Americanul pare să se fi acomodat fără cusur la viața din România, lucru pe care-l mărturisește într-un interviu acordat Turnul Sfatului. Într-un interviu nonconformist în care povestește deschis despre adaptarea la stilul de viață românesc: greutățile întâmpinate, tabieturile din timpul liber, fani și colegii de echipă.

Reporter: Kevin, cum ţi se pare Sibiul ca oraş? Ce te-a impresionat?

Kevin Hardy: Sibiul este un oraş minunat, a fost dragoste la prima vedere. Are foarte multe locuri frumoase şi mereu ai ceva de făcut. Nu te poţi plictisi. Chiar îmi plac oamenii de aici şi fanii echipei. Oraşul îţi insuflă o atmosferă plăcută la nivel global, unde întâlneşti tot felul de naţionalităţi.

Rep.: Ţi s-a întâmplat vreo poveste amuzantă, o întâmplare de care ai rămas flatat?

K.H.: Într-o zi, mă plimbam pe stradă şi dintr-o dată am auzit nişte oameni care au început să strige şi să fredoneze “CSU, CSU Sibiu”. Mă recunoscuseră şi chiar a fost un moment fantastic, un moment la care nu mă aşteptam. A fost o surpriză extrem de plăcută. Mi-au făcut ziua băieţii aceia.

Rep.: Spune-mi cum ţi-a reacţionat organismul la schimbarea de fus orar, ştiindu-se diferenţa de peste 7 ore între România şi Statele Unite? Te simţeai obosit?

K.H: La început mi-a fost destul de greu să mă obişnuiesc cu acest fapt. Pentru că în timpul zilei îmi era somn şi de multe ori dormeam. Iar noaptea îmi sărea somnul şi stăteam treaz aproape toată noaptea. A fost dificil, dar după două săptămâni m-am acomodat şi mi-am intrat în normalitate. Acum totul este ok.

Rep.: Ce s-a schimbat în stilul tău de viaţă de când ai sosit în România?

K.H.: Pot să spun că una dintre schimbările mari se referă la faptul că vizionez mult mai multe filme decât înainte. De asemenea mă uit la multe emisiuni.

Rep.: Ce genuri de filme preferi? Care este pelicula ta preferată?

K.H.: Îmi plac tot toate tipurile de filme. Nu pot să zic că am un gen preferat, însă prefer să vizionez mai multe comedii şi filme psihologice, pline de mister. Filmul meu favorit este, fără dar şi poate, Space Jam.

Rep.: Baschet, baschet şi iar baschet…

K.H.: (râde) Este un film special pentru că e cu idolul meu Michael Jordan şi cu Bugs Bunny, desene cu care am copilărit. Am fost un mare fan al celor doi. Mereu îmi face plăcere să ma uit la el. Niciodată nu mă plictisesc. Este un film de suflet.

Rep.: Obişnuieşti să vizionezi şi meciuri de baschet din campionatul românesc?

K.H.: Da, da. Am urmărit deja câteva meciuri pe Digi Sport. Îmi place să-mi cunosc adversarii, să mă documentez despre echipele pe care le vom întâlni.

Rep.: Asta înseamnă pasiune…

K.H.: E ceea ce-mi place şi nu m-aş vedea făcând altceva. Revenind la meciuri, pot spune că Liga Naţională din România este extrem de competitivă. Sunt de părere că este bazată  foarte mult pe abilităţile tehnice, comparativ cu cea americană, în care se pune accentul pe calităţile fizice ale jucătorului.

Rep.: Ce poţi spune despre fanii lui CSU, te-au cucerit?

K.H.: Sunt nemaipomeniţi. La meciul cu Steaua au fost de-a dreptul fantastici, păcat că nu am reuşit să câştigăm pentru ei. Coregrafia cu “vulturul” a fost genială. A fost minunat. Sunt cei mai frumoşi fani pe care i-am văzut vreodată.

Rep.: A fost prima coregrafie pe care ai văzut-o la una dintre echipele la care ai jucat? La MC Neese, fanii nu obişnuiau să facă aşa ceva?

K.H: Nu… fanii de acolo nu erau atât de pasionali.

Rep.: Revenind la viaţa din România. Ai încercat mâncarea românească?

K.H.: Am mâncat mici şi ceafă de porc. Nu ştiu dacă le-am pronunţat cum trebuie (râde), dar mi-au plăcut.

Rep.: Dacă ai putea să aduci din SUA în România un anumit fel de mâncare. Care ar fi acela?

K.H: Probabil că m-aş orienta către Crawfish Étouffée. Mama îl face de-a dreptul delicios. Deja mi se face poftă când mă gândesc.

Rep.: Cum ţi se pare Dan Fleşeriu ca antrenor?

K.H.: Este un antrenor care ştie să ne motiveze, să ne încurajeze, să ne ofere energie. Este un tehnician care comunică foarte mult cu toţi jucătorii, care încearcă să scoată ce-i mai bun din fiecare.

Rep.: Vreau să-ţi lansez un joc. Eu îţi zic trei nume de jucători şi tu spui câte un cuvânt pentru fiecare. Primul cuvânt care îţi trece prin minte. Cum îi descrii tu pe fiecare. Începem cu Calotă.

K.H.: Comic.

Rep.: Lalovic.

K.H.: Onest.

Rep.: Gilbert.

K.H.: Harnic.

Rep.:  Haha. Interesant. Cu limba română cum te descurci? Ai învăţat vreun cuvânt?

K.H.: Am învăţat termenii de bază. Să număr de la 0 la 10. Știu să zic bună dimineaţa, bună ziua, noapte bună. Mulţumesc şi cu plăcere.

Rep.: Observ că tu chiar vrei să o înveţi. Cât de grea ţi se pare româna?

K.H.: Nu e atât de grea. O învăţ destul de uşor.

Rep.: Și o ultimă întrebare. Ce-ţi doreşti să reuşeşti în perioada pe care o vei petrece la CSU Sibiu?

K.H.: Mi-aş dori enorm să pot aduce titlul la Sibiu, pentru toţi oamenii minunaţi care ne susţin necondiţionat.

Rep.: Mulţumesc pentru timpul acordat. Multă baftă!

K.H.: Mulţumesc şi eu.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).