Vineri,
27.05.2022
Acum
0°C

Restructurarea patrimoniului. Conferințele O.A.R. de la Cluj – Ziua habitatului – 2015

Voi prezenta aici și al treilea episod al acestor dezbateri profesionale din octombrie, de la Cluj-Napoca, pentru că tot ce s-a discutat are un impact direct asupra procesului de conservare-renovare-restructurare a patrimoniului construit de la noi, indiferent de vechimea lui.

Dialogul organizat de președintele OAR, arh. Ș. Țigănaș, cu arh. Șerban Sturdza și arh. Szabolcs Guttmann s-a dorit o rezumare a tuturor celor prezentate și o concluzie a dezbaterilor cu publicul. De la început s-a afirmat că în acest proces al restaurărilor, cel mai laborios și mai subtil dintre toate cele din domeniul arhitecturii și construcțiilor, inovație înseamnă să introduci elementul novator ÎN CONȘTIENȚĂ ȘI ÎN CONȘTIINȚĂ ! Adică inversul ignoranței, prostului-gust și ocolirii legităților...

S-a subliniat apăsat că marea majoritate a construcțiilor istorice din România sunt la nivel european, nu există nici o diferență de medie cantitate și calitate în nici o regiune a țării față de orice altă regiune din Uniunea Europeană. Deși, evident, există marea diferență a modului în care este gestionat patrimoniul – înțelegerea valorii sale de către localnici, acoperirea domeniului cu legislație corespunzătoare, profesionalismul intervențiilor urbanistice și de detaliu, de la studiile preliminare până la meșterii care pun în operă proiectul!

O altă idee-cadru a dezbaterii a fost necesitatea de a combate demolarea ca metodă de lucru în cazul obiectelor de patrimoniu !! Trebuie structurat un proiect, în orice situație, care să evite în cel mai înalt grad posibil, pierderea de substanță istorică, de artefacte și detalii originare - care, odată distruse, nu se mai pot reface decât sub formă de pastișe, din materiale sau adjuvante contemporane. În acest context, arhitectul, ajutat de colaboratorii din disciplinele conexe, trebuie să lucreze (și să fie sprijinit de toți proprietarii, investitorii, avizatorii) ca un detectiv, pentru a descoperi toate stratele istorice așezate pe pereții și planșeele casei, pentru a afla cum a judecat în trecut meșterul – cu mintea lui, cu inima lui!

Sunt necesare toate acestea pentru că e vorba de a salva un detaliu, o casă, un cartier, un sat sau un oraș întreg ! Și bine i se spune salvare, pentru că altfel se pierde atâta istorie și atâta efort uman, fizic și spiritual, încît se poate ajunge chiar la contestarea unor episoade istorice și chiar la DE-LEGITIMAREA DE POSESIUNE, cum s-a întâmplat de atâtea ori tocmai pe meleagurile țărilor române !! Iată miza și răspunderea istoricilor, arheologilor, arhitecților, topografilor, restauratorilor și, împreună cu ei, a avizatorilor în aceste situații de lucru asupra obiectelor de patrimoniu !!

Arh. Șerban Sturdza a ridicat una dintre marile dileme din România de azi: el sublinia că problema este managerul localității, administrația – rămasă cu 40 de ani în urmă ! „Avem prea mulți conducători care nu știu să conducă, deci cangrena trebuie discutată pe față, cu nume și prenume”! Tot aici s-a vorbit despre faptul că în ultimele decenii, pe plan internațional s-a rafinat legislația și s-a ajuns la conceptele de PEISAJ CULTURAL / PEISAJ ANTROPIC / PEISAJ IMATERIAL (DE SĂRBĂTOARE, GASTRONOMIC), etc. Aceste concepte primordial spirituale, care definesc cel mai cuprinzător faptul de civilizație specific european, trebuie inserate în proiectele noastre – peisajul specific al unui loc / sit / zonă protejată, se poate prezerva în satele și orașele României, pentru corecta inserție a noastră în Europa !! Mai ales în contextul nefavorabil în care se încearcă inginerii sociale cu colonizări de populații alogene, în care se favorizează migrația cadrelor superioare și a creierelor tinere și talentate numai spre anumite țări, etc.

Cum bine spunea arh. Guttmann: „ Nu există patrimoniu / nu există oraș – fără existența arhitectului!” Iar arh. Ș. Sturdza a evidențiat faptul că „astăzi nu mai există teren gol, pe care să faci ceva total nou și independent !!”  În sensul că aproape tot teritoriul este acum antropizat, chiar dacă nu neapărat construit – sunt zonele agricole-viticole-silvice, traseele de transporturi, zonele de extracție a resurselor minerale, etc... Dar cel mai important, pentru că civilizațiile au în spate un parcurs istoric, tot teritoriul este în fond marcat de peisajul antropic și, mai general, de peisajul cultural – pe care unele popoare l-au fasonat în mii de ani de locuire și relație agro-industrială cu terenul. În cadrul aceluiași demers, Sturdza spunea că, de fapt, „cel mai important este să te simți liber – ca proiectant în orașul condus de adversari !!”

 

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus