Interviu cu Mircea Vulc, despre motivul retragerii de la CSU şi explicaţia sezonului ratat de anul trecut: “Transferul lui Hurd a stricat totul”

Mircea Vulc e legat prin mii de fire de CSU Sibiu şi de baschetul românesc. Și-a pus amprenta în sporturile de echipă din Sibiu pe vremea când fotbalul acapara întreaga atenţie, iar cele două titluri de campioană câştigate cu CSU din postura de antrenor, în `95 şi `99, au ridicat baschetul din Sibiu la un alt nivel. Din 2000 până anul trecut, după fiecare sezon a schiţat un zâmbet discret, apoi a plecat cu mina îngândurată, aproape tristă, în căutarea unui nou trofeu de campioană. Indiferent de bugete şi de jucători şi-a dorit mereu să se bată cu cei mai buni. Mereu şi mereu. Însă anul trecut, după 44 ani de ani în care a avut ştanţat în dreptul inimii acelaşi nume, atât în postura de jucător, antrenor sau director, a decis că e timpul. Timpul să ofere frâiele echipei unui grup tânăr plin de vivacitate, exact cum le primise şi el când avea 36 de ani.  

Într-o zi în care afară termometrul glăsuia minus 8 grade, Mircea Vulc ne-a primit în biroul Clubului Sportiv Universitar. Acolo unde, de-a lungul ultimilor ani, a întreţinut o relaţie strânsă cu birocraţia. Acolo unde şi-a aşezat posterul cu “Toci” exact în dreapta sa, la fel cum “Toci” era şi pe parchet – când câştigau cele două titluri de campioană – mâna sa dreaptă. Acolo unde în spatele său se afla toată gloria clubului, presărată cu trofee şi cupe. Un cadru în care, la aproape un an de la retragere, Mircea Vulc a acceptat să vorbească, în primul interviu, despre motivul retragerii, explicaţia sezonului ratat de anul trecut, cât şi despre jucătorii şi antrenorii cu care a colaborat, de-a lungul timpului.

Mai jos puteţi să lecturaţi prima parte a interviului, în care vorbeşte despre motivul retragerii şi despre explicaţia sezonului ratat de anul trecut.

Rep.: A trecut aproape un an de când aţi decis sӑ vӑ retrageţi de la echipa de care vă leagă ultimii 44 de ani. Lumea e curioasӑ cu ce vӑ mai ocupaţi acum timpul liber…

Mircea Vulc: Adevӑrul e cӑ nici acum nu prea am timp liber. De când m-am pensionat, practic de la 1 ianuarie, de când a venit decizia, mӑ ocup de nepoţi. Trebuie sӑ-i aduc și sӑ-i iau de la școalӑ, du-i la baschet, du-i la bazin. Am program mult mai complicat. Înainte aveam o muncӑ doar de birou…

Rep.: De la retragere, nu v-am mai văzut deloc la meciurile echipei de acasă. Ce s-a întâmplat?

M.V.: Nu s-a întâmplat nimic. În primul rând, am decis sӑ stau un pic sӑ mӑ mai liniștesc. Și în al doilea rând, e bine ca cei care rӑmân sӑ nu fie presaţi din spate. Eu am fost antrenor atâţia ani și nici mie nu-mi plӑcea dacӑ cineva îmi spunea sӑ fac un anumit lucru. Chiar și dacӑ nu-mi spunea, mӑ simţeam un pic. Sigur, eu i-am ajutat cu cât am putut, și la alegerea jucӑtorilor. Însӑ noua formulӑ de conducere trebuie sӑ stea pe picioarele ei. Atunci e mai bine așa, discutӑm înainte și dupӑ meciuri, dar atât. Ţin minte cӑ am fost la primul meci al sezonului, cel de la Timișoara, și Dan mi-a zis: “Mӑ uitam dupӑ dumneavoastrӑ sӑ nu cumva sӑ vi se facӑ rӑu”. Echipa în meciul acela a jucat execrabil. Eram cu fratele meu în tribunӑ, care a venit din Germania, și am zis sӑ mergem la meci. De atunci nu m-am mai dus la meciuri.

“M-a speriat moartea lui Ziguli”

Am peste 40 de ani de vechime, puteam să mai stau doi ani. Prima oară, m-am speriat când a murit Ziguli (n.r. fostul antrenor de la BCM U Piteşti, care a făcut un stop cardiac). Toată lumea îl vorbea de rău, că avea şi el foarte multe manifestări. Pe teren mă înjura, dar când a murit mi-a părut foarte rău. Și a doua oară m-a certat fiica mea: “tată, ce faci, vrei să mori? Nu vrei să ai grijă de nepoţi?”. Apoi am stat şi m-am gândit mai bine, şi chiar aşa e. Eu zic că am făcut tot ce am putut, pentru că altceva nu am făcut, în afară de baschet.

Rep.: Erau meciuri în care efectiv ieşeaţi din sală. Cât vă creştea tensiunea în timpul meciurilor?

M.V.: Când eram antrenor nu, doar când am devenit director. 22 cu 14 de multe ori. De multe ori ieşeam din sală, efectiv nu mai puteam. Îmi dădea doctorul câte o pastilă, dar tot nu mai mergea. Mă manifestam mai mult spre arbitri. Eu am fost aşa mai impulsiv. Pentru că a fost o perioadă în care trebuia să te impui în faţa arbitrilor, chiar şi acum trebuie. Anul trecut, mi s-a făcut efectiv rău. Nu mai ţin minte la ce meci, dar ştiu că am avut 26 cu 16. De atunci nevasta nu mi-a mai dat voie să merg la meci. Acum e ok, am 13 cu 8 tensiunea.

 

Rep.: Cât de grea a fost decizia de a vă retrage? Anunţul a fost surprinzător, pentru cӑ nu era prima datӑ când suporterii v-au cerut demisia…

M.V.: Nu știu dacӑ a surprins sau nu. Mulţi suporteri erau fost nemulţumiţi de mine. Deși a rӑmas așa un foarte mare semn de întrebare: dacӑ ieșeam campioni, nu zicea nimeni cӑ datoritӑ mie s-a luat campionatul. Anul trecut n-am fӑcut altceva decât sӑ-i aduc lui Misa (n.r. Miodrag Perisic) ce jucӑtori și-a dorit. A fost o greșealӑ mare când l-a adus pe Hurd, care a stricat jocul echipei, dupӑ ce am fӑcut un tur foarte bun. Apoi el a ţinut neapӑrat sӑ-l aducӑ și pe Ceskovic, care nu a jucat foarte bine, și echipa s-a stricat. El a plecat și am vӑzut cӑ pentru unii eram vinovat pentru jocul echipei. Era doar treaba antrenorului…

Rep.: Dar în ce mod strica echipa Hurd, ce fӑcea el mai exact?

M.V.: Când existӑ un tot în care merge foarte bine, când intrӑ ceva înӑuntru, ceva nu mai merge, începe sӑ scârţâie. Era un jucӑtor bun, dar el juca doar pentru el, pentru statisticile lui, și era un tip cu mare personalitate care i-a pus în umbrӑ pe ceilalţi. La noi totul era foarte bine stabilit: Bojovic care era liderul clar, mai era “Kevin” Calotӑ. Echipa era fӑcutӑ. Practic doar de poziţia patru Misa era nemulţumit, iar în locul acela și-a dorit sӑ-l aducӑ pe Hurd. L-a adus și din pӑcate acolo s-a stricat totul. Apoi el a dat bir cu fugiţii… Și am auzit cӑ eu l-aș fi dat afarӑ. Nici vorbӑ, eu am vrut sӑ rӑmânӑ. Perisic mai avea contract și anul acesta. Asta este.

Rep.: Din afarӑ se simţea cӑ Perisic pierduse vestiarul…

M.V.: Exact asta și era. Hurd era jucӑtorul lui, el l-a avut în Liban. Știi cum a fost: eu de când n-am mai fost antrenor, n-am mai adus jucӑtori. Fiecare și-a adus jucӑtorii proprii. Normal cӑ dacӑ cineva mӑ întreba, cum a fost și acum cu Dan (n.r. Dan Fleșeriu), îi recomandam sӑ facӑ anumite schimbӑri. El și-a adus toţi jucӑtorii, în limita bugetului disponibil. I-am dat și eu sfaturi, pentru cӑ unii erau foarte slabi… ceea ce s-a și vӑzut. Eu i l-am recomandat pe Lalovic (n.r. Boris Lalovic), mie mi-a plӑcut mereu foarte mult, pe Harrisson, care a mai jucat la noi și știam ce poate, pe Igor (n.r. Igor Mijajovic). Dar, repet, niciodatӑ eu nu i-am impus unui antrenor sӑ ia un jucӑtor sau altul. Pentru cӑ e normal ca antrenorul sӑ-și aducӑ jucӑtorii, are niște idei în cap. Însӑ dacӑ cumva greşește, jucӑtorii trebuie schimbaţi. Noroc cӑ ne-am mișcat repede și am schimbat înainte de a fi legitimaţi, pentru cӑ mai trebuia sӑ plӑteascӑ taxe la Federaţie.

Rep.: Relaţia cu Miodrag Perisic a avut de suferit dupӑ acele întâmplӑri?

M.V.: Deloc, el acum m-a chemat în Liban. A zis cӑ are nevoie de un director tehnic (râde). Nu s-a stricat cu nimic relaţia dintre noi doi. Atunci m-a deranjat cӑ a plecat. I-am zis “Mӑi bӑiatule, stai aici!”. Nu i-am zis cӑ îl dau afarӑ, nu i-am spus absolut nimic. Am avut discuţii, dimpotrivӑ, în Consiliul de Administraţie, ca sӑ îl lӑsӑm pânӑ la final, pentru cӑ noi am avut șanse de play-off pânӑ la sfârșit.

Rep.: Dar, totuși, cum şi-a motivat plecarea?

M.V.: A zis cӑ nu e în stare sӑ ducӑ echipa în play-off. Însӑ, exact cum ai sesizat și tu, probabil cӑ și el a observat cӑ echipa nu mai rӑspunde la comenzile lui. Repet, nu vreau sӑ zic cӑ Hurd nu era un jucӑtor bun, dar nu s-a potrivit în echipa noastrӑ. Știi cum e, când un organ este respins de organism, așa s-a întâmplat și cu el. Echipa nu avea mare valoare, dar formaţia mergea. Exact ca și acum. Nu putem spune cӑ avem niște valori individuale ieșite din comun. Mai sunt... nu putem sӑ spunem cӑ Lalovic nu ar fi un jucӑtor bun sau Hardy, Calotӑ, Harrisson. Sunt, dar nu așa sӑriţi… important e cӑ merge echipa. Dacӑ ar fi dupӑ mine, sigur cӑ ar mai trebui doi schimbaţi. Nu vreau sӑ-i nominalizez. N-are niciun sens. M-au întrebat și pe mine și le-am zis sӑ nu schimbe nimic. Echipa merge, cu șanse mari sӑ intrӑm în 1-6.

Rep.: Dupӑ plecarea lui Perisic, aţi mai avut discuţii și cu alţi antrenori, în afarӑ de Dan Fleșeriu?

M.V.: Am vorbit direct cu Dan, l-am întrebat dacӑ e în stare. Mi-a rӑspuns cӑ ӑsta a fost visul lui dintotdeauna și atunci am decis sӑ se întoarcӑ acasӑ, la Sibiu. N-am mai purtat discuţii cu absolut niciun antrenor.

Rep.: Cum de v-aţi îndreptat fix spre Dan Fleșeriu, v-aţi dorit neapӑrat un român antrenor? Sӑ schimbaţi filozofia cu antrenorii strӑini?

M.V.: Da! Am vrut român. Eu cu Dan am ţinut legӑtura tot timpul, și când era la Satu Mare, și când era la Târgoviște. Însӑ toatӑ lumea se întreba dacӑ poate sӑ facӑ trecerea asta de la fete la bӑieţi, pentru cӑ este foarte dificil. Eu sper sӑ reușeascӑ, nu neapӑrat doar la noi, eu vorbesc și în perspectivӑ. Pentru cӑ echipa putea sӑ meargӑ rӑu… M-am speriat și eu la început, dupӑ rezultatele pe care le-am avut. Primul meci de pregӑtire, pe care l-am vӑzut cu Clujul, m-a speriat total. Dar acum cred cӑ va putea face faţӑ, nu vorbesc doar de el, ci și de Horaţiu (n.r. Horaţiu Floca), ajutat și de Laurenţiu Buduleci. Staff-ul lor cred cӑ va face treabӑ bunӑ. Sunt tineri toţi, trebuie sӑ încerce. Eu am luat echipa la 36 de ani și toatӑ lumea zicea cӑ nu se poate, cӑ vom pica. Și uite cӑ am câștigat douӑ titluri de campioanӑ.

Rep.: Cât de greu este ca un antrenor sӑ ţinӑ în frâu jucӑtorii strӑini? Pentru cӑ știu cӑ ei sunt mai fiţoși, sӑ zic așa…

M.V.: Depinde.. Eu când am luat jucӑtori m-am ghidat, în primul rând, dupӑ caracterul lor, sӑ vedem cum se comportӑ ei în afara terenului Pentru cӑ vedeam de la agenţi multe meciuri cu ei, faze importante cu ei. Trebuie sӑ vizionezi și meciuri întregi pentru a-ţi putea face o pӑrere despre ei. În mare, n-am prea avut probleme de comportament cu strӑinii. Au mai fost, dar nu grave. Cu toţi jucӑtorii e foarte greu sӑ lucrezi pentru cӑ ei sunt ca niște copii, au senzaţia cӑ ţii mai mult la unul decât la altul. Trebuie sӑ fii foarte aproape de toţi. În deceniul ӑla, 1990, când eram cea mai tare echipӑ din România, nu era ca acum sӑ ai toate datele. Mergeam cu camera mea, cu televizorul dupӑ mine, sӑ-i filmez. Stӑteam și 7-8 ore în salӑ.

Despre bugetetele reale pe care le-a avut CSU, relaţia cu principalul sponsor Atlassib, cei mai buni jucători pe care i-a antrenat şi cel mai bun antrenor cu care a lucrat, în partea a doua a interviului, pe care puteţi să o citiţi pe www.turnulsfatului.ro.

Foto: Silvana ARMAT

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube