Sâmbătă,
26.11.2022
Innorat
Acum
3°C

Uniunea Europeană și Salamul de Sibiu

Nu-i de glumă cum s-ar crede. Mâine poimâine suntem în Uniune de 10 ani, iar România a reușit „răsunătoarea” performanță de a avea pe piața europeană un singur produs recunoscut și protejat, Magiunul de Topoloveni. Pentru cei ce nu sunt familiarizați cu termenul, sub denumirea pompoasă de Indicație Geografică Protejată sau Denumire de Origine Protejată se ascunde de fapt recunoașterea și aprecierea oficială a unui produs specific național, căruia i se deschide calea consumului în areal european. Așadar, o țară cu potențialul agricol al României, care odinioară era grânarul Europei, are un singur produs de acest fel, în timp ce  țări cu potențial agricol comparabil au, spre exemplu Italia 296, Franța 243, Spania 205. De ultimă oră aflăm că în „detașamentul de onoare” a fost primit și SALAMUL DE SIBIU.

E bine și necesar ca produsele oferite spre vânzare să ofere garanția unui consum sănătos, respectiv să fie verificate și acreditate ca atare. Dar care or fi fiind cauzele unei discriminări de o asemenea amploare? Prin aceeași comparație, chiar și Bulgaria are 14 produse așa zis protejate.

S-o spunem pe șleau, că în primul rând situația ni se datorează nouă. În perioada scursă din 1989 până azi, ne-am pus agricultura pe butuci. Mijloacele și metodele sunt arhicunoscute. Vinovățiile ca și răspunderile așișderea. O concepție și strategie politică greșită, ca și tentația distrugerii mai de grabă decât cea a construcției, a întemeierii, stau la temelia stării de azi. Dar nu numai.

Pentru trecerea de la economia de stat, planificată, la una liberă, de piață, se impuneau măsuri tranzitorii, de coordonare și protecție, este adevărat greu, dar nu  imposibil de adoptat. Fără ele s-au deschis larg porțile produselor străine, preponderent occidentale, care au inundat piața. De atunci și până azi trăim, într-un procent amețitor, pe produse străine de toate soiurile, inclusiv și decepționant de subliniat, produse agricole. Drept consecință, menținerea, refacerea și eficientizarea capacităților productive autohtone întâmpină greutăți adesea greu de trecut.

Am spus-o și cu alt prilej, stăruie credința că această politică a fost anume urmărită, că cercurile economice, financiare și de afaceri din occident și-au ațintit privirea asupra Europei Centrale și de Est ca potențială piață de desfacere a produselor lor și au acționat ca atare. Dată fiind situația astfel creată, factorii politici și economici investiți cu pertractarea condițiilor de aderare la UE trebuiau să învedereze greutățile, dificultățile pe care noi le întâmpinăm inclusiv datorită rămânerii istorice în urmă și să propună acceptarea anumitor facilități necesare refacerii propriei economii. Unul dintre foștii prim miniștri sub guvernarea cărora s-au derulat tratativele de aderare spune acum că România are o stare de țară COLONIALĂ.

Așa e. Problema e ce-i de făcut în condițiunile actuale pentru a o depăși. Văd că se pune o deosebită speranță pe banii europeni. Foarte bine. Deși nu vin cu titlu de gratificație întrucât contribuim la fondul european totuși, dacă ar fi folosiți corect în proiecte de dezvoltare economică ar fi o soluție, o speranță ca în viitor să nu mizăm doar pe taxe, impozite și împrumuturi. Infuzarea lor cu precădere în agricultură – probabil cea mai la îndemână dintre variantele posibile și în cel mai rezonabil orizont de timp ca eficiență – ne-ar scoate din fundătură.

Avem un prim ministru care cred că este mai conștient decât oricine de această necesitate. Nu se pot rezolva problemele într-un mandat de un an, dar se poate elabora și probabil se poate porni o strategie bine chibzuită, care apoi să fie continuată de guvernările ulterioare, oricare vor fi acestea. În același context ar fi necesar să se descătușeze circulația producției noastre agricole de restrângerile impuse de normele de aderare și care vrând-nevrând, ne conduc la ideea de discriminare concurențială. Poate pornim. Se zice că în curând vom circula prin Europa și cu Telemeaua de Izbănești și Novacul Afumat.

Mai e o problemă. Din câte știu, cu ceva timp în urmă, Polonia și-a îndemnat cetățenii să folosească prioritar produse autohtone. De ce nu am lansa și noi aceeași chemare, în cele din urmă patriotică. Ce sprijin deosebit ar primi fermierii și producătorii noștri agricoli dacă mărfurile lor ar fi căutate prioritar pe piața internă.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus