Ultima oară când am mâncat de la Cristinne, adică prin 2013, s-a terminat cu ore petrecute pe WC și dureri de stomac, amenințări de calomnie și acuze de diletantism. Joia trecută, într-un moment în care lenea pierdea lupta cu foamea, am zis să mai facem o încercare, că poate, poate, ne-am împrieteni… Nici vorbă!
Dintr-o listă online de catering în Sibiu am dat peste Cristinne. Am intrat la ei pe site și am comandat două meniuri la birou. Au ei pregătit dinainte meniul pe fiecare zi a săptămânii, așa că nu a fost foarte greu. Scrie, tot la ei pe site, că ajunge mâncarea în maxim 50 de minute și așa a fost, pe ceas. Domnul care a adus-o a fost chiar drăguț și ne-a lăsat-o pe masă, caldă și îmbietoare. Iar de aici s-a cam rupt firul.
Eu am avut supă cremă de legume cu crutoane, șalău prăjit în fulgi de porumb și ”buchet de legume”, cu salată de crudități și desertul zilei. Supa a fost prea sărată după părerea mea, dar asta ține de gustul fiecăruia.
Peștele în schimb puteam să-l mănânc cu lingura, așa se topea carnea. Pun pariu că era înghețat, sau aproape dezghețat, când l-au aruncat în tigaie. Nu a fost uleios, însă a devenit un fel de pastă cleioasă. Straturile de fulgi de porumb aproape că erau mai groase ca peștele în sine. Cât privește legumele, am mâncat niște cartofi fierți presărați cu felii de morcov și câteva păstăi de fasole. Legume fierte, ușor zemoase, simple și fade. Salata de crudități a fost o lingură de varză rasă.
De partea cealaltă, colegul de redacție a avut ciorbă rădăuțeană de pui, cu piept de pui grill și ciuperci sote. Când l-am întrebat cum e mancarea a fost cât pe ce să spună că e cea mai proasta ciorbă rădăuțeană pe care a mâncat-o vreodată, dar s-a răzgândit din moment ce a reușit s-o ducă la final. ”Nu are gust dar măcar e caldă, putea fi la fel de bine un ceai. Îmi era foame…”.
Despre felul doi concluzia a fost certă: într-adevăr oribil. Ciupercile au rămas în caserolă, pentru că nimic nu indica faptul că ar fi fost cel puțin fierte sau călite în tigaie după ce au fost scoase din conservă. Bucătarul a aruncat doar niște ceapă peste ele și le-a pus spre livrare. Puiul a rămas crud în mijloc.
Cu un aspect am fost cu toții de acord: cel mai bun preparat a fost prăjitura cu brânza și stafide, de la desert. Nimic de comentat aici.
Concluzia este că nu o să ne împrietenim prea curând cu Cristinne pentru simplul fapt că nu ne-a plăcut aproape deloc mâncarea și nici nu o să mai comandăm vreodată. La doi pași de redacție, spre exemplu, e Gospodina. Unde găsești tot timpul ciorbă caldă, pui prăjit sau legume fierte. Cu mult mai mult gust. Sau la oricare restaurant din Piața Mică. Pe toate cele descrise mai sus am plătit 35 de lei. Adică puțin mai mult decât ne-ar fi costat la Gospodina, Super Mamma sau cam orice altceva de nivelul acesta.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: restaurant sibiu , Piața Mică , cronica de restaurant , Super Mamma , mancare sibiu , cristinne , Domeniului Public , Pentru Sibiu
Vizualizari: 8489
Ultimele comentarii
Acum 40 minute
R
Acum 56 minute
Emil
Acum 1 oră
Newman
Acum 1 oră
Newman
Acum 1 oră
C