Tunelurile de sub centrul Sibiului. O poveste

Povești despre tunelurile subterane care ar exista în Sibiu au existat de-a lungul timpului, iar dacă sibienii și turiștii cred că acestea există, specialiștii în domeniu nu confirmă acest lucru.

Istoricul Răzvan Pop spune că e o doar poveste frumoasă. „Poate cea mai dezarmantă poveste este aceea că din Piața Mică pleacă un tunel săpat de sibieni în Evul Mediu pentru a scăpa de asedii și care ajungea fix după Cibin, în zona Terezianului. Aceștia nu aveau tehnica necesară să sape în adâncime în acea perioadă, să sape sub un râu”. Răzvan Pop spune că tot orașul vechi a fost săpat în proporție de 75-80% și nu s-a găsit niciun tunel. „Tunelurile de sub Sibiu sunt o mare poveste frumoasă care nu are nicio legătură cu realitatea. Pentru că dau foarte bine la turiști se pot face povești frumoase în jurul lor, dar de la ficțiune la realitate e drum lung. Aceste povești vin din câteva situații foarte simple, vorbim de linii de comunicare amenajate în interioarele bastioanelor care erau niște structuri de comunicare, astfel încât soldatul, într-un eventual atac să reușească să ajungă în toate părțile bastionului. Dar acestea nu au nicio legătură cu restul orașului”, mai spune Răzvan Pop.

În piețele mari s-au găsit depozite de grânare

Nici fostul arhitect-șef al Sibiului, Szabolcs Guttmann, nu știe de existența unor tuneluri subterane în Sibiu. „Am avut destule contacte cu arheologii, dar nu am primit de la niciunul vreun verdict cum că s-ar fi găsit sau să se fi făcut cercetări în acest sens. Teoretic, e posibil să fi existat tuneluri medievale, dar practic nu avem niciun element concret care să susțină acest lucru. În piețele mari am făcut cercetări arheologice destul de intense, chiar exhaustiv am putea spune, spre deosebire de alte orașe din România și nicăieri nu am găsit astfel de tuneluri”, spune acesta.

Cu toate că nu au găsit tuneluri, Guttmann spune că au ieșit la iveală noi elemente arheologice: depozitele de grâne care sunt marcate în Piața Mare.

„Sunt niște elemente punctiforme arheologice care se subordonează logicii de apărare a Evului Mediu. Sistemul acesta de depozitare era o asigurare în caz că se întâmpla ceva, să rămână cu mâncare. Acestea se află la cinci metri adâncime și la o astfel de adâncime trebuia să găsim și tuneluri dacă existau. Depozitele au o formă asemănătoare unei pere și au un diametru de 60 cm ca o gură de canal și, pe care, în Piața Mare am găsit-o în formula originală, adică am găsit chiar și tija cu elementele de măsurare, pentru câte grâne mai exista la o adâncime de cinci metri. Am găsit și capacul de lemn care le proteja, iar peste capac erau straturi de pământ, astfel încât să nu fie vizibile pentru alții, să fie secrete”.

Tunelurile muzeului

Nici Muzeul de Istorie nu a scăpat de poveștile cu tuneluri subterane existente în vremea în care era Primăria orașului. În urma unor cercetări arheologice a fost găsită o groapă de provizii, dar care s-a dovedit a fi o mărturie a funcției de depozit a grânelor. Arheologul Petre Beșliu vorbește în cartea sa „Primăria veche din Sibiu. Casa, oamenii, muzeul” de această groapă. „Cercetarea arheologică s-a adâncit până la 8,30 metri față de nivelul pivniței”, reiese din cartea arheologului.

Există povești care fac referire la tuneluri subterane care ar exista sub Biserica Ursulinelor, dar și sub Biserica Romano-Catolică, dar Szabolcs Guttmann spune că toate bisericile aveau lângă sau sub ele cimitire și cripte. „Cel mai bine se poate vedea acest lucru la Biserica Romano-Catolică din Piața Mare. Fiind o construcție realizată la începutul secolului XVIII, acolo era o criptă aflată în subsol, în care, astăzi, este Librăria Habitus”.

de Daniela Solomon