Protejarea patrimoniului. ”Dintr-o medie de 140-150 de dosare pe an, doar vreo 20 ajung în instanță”

De bine de zece ani în cadrul Serviciului de Investigații Criminale al IPJ Sibiu funcționează un Compartiment de protejare a patrimoniului cultural național. Reprezentat de subcomisarul Radu Părean, doctor în istorie. Am stat de vorbă cu el despre cum se încalcă legea în Sibiu și ce fac autoritățile în domeniu.

Reporter: Câte dosare penale aveți pe an? Care e evoluția infracțiunilor de patrimoniu?

Cms. Radu Părean: Competența mea este la nivelul întregului județ Sibiu și pot să spun că fenomenul infracțional în domeniul patrimoniului național a fost constant în ultimii ani. Majoritatea infracțiunilor pe care le-am cercetat au fost intervenții neautorizate asupra monumentelor istorice. Sibiul, atât municipiul cât și județul, are un număr mare de monumente istorice și zone protejate. Astfel apare și un număr mare de probleme. Înregistrăm în jur de 140 – 150 de dosare anual privind aceste intervenții neautorizate, cam 95 la sută, la care se adaugă foarte puține dosare pe furturi.

Rep.: Aveți un dosar la două, trei zile.

R.P.: Da, avem foarte multe reclamații ale unor persoane fizice. Cei mai mulți fac reclamație la primărie, îi nemulțumește că vecinul le-a ocupat spațiul cu nu știu ce anexă, că și-a deschis un geam spre curtea lui, sau au diferite conflicte de altă natură și ca să se răzbune îi face reclamație. ”Acela și-a pus geam termopan!” sau ”Și-a modificat prin casă și nu avea voie!”. Primăria ia sesizarea și constatând o intervenție într-un monument istoric sau o zonă protejată trimite dosarul la noi, la Poliție. Noi suntem obligați să facem dosar penal și să dăm soluția legală prin Parchet. Noi facem o propunere, Parchetul o ia sau nu în considerare, și dosarul poate ajunge în instanță.

Rep.: Aveți timp să acoperiți tot județul? Mergeți după plângeri între vecini la Hoghilag, la Agnita, Miercurea Sibiului?

R.P.: Ne facem timp și ne organizăm să acoperim tot județul. Avem plângeri și la Brateiu, avem multe de la Mediaș, la Copșa Mare am fost pentru o plângere… nici nu știam că există localitatea. La Avrig am mai avut dosare, la Boița am avut de curând dosarul cu Turnul Spart pe Valea Oltului. Încercăm să le acoperim pe toate.

Rep.: Cine încalcă mai des legea, oamenii simpli care nu știu ce fac sau oamenii de afaceri și dezvoltatorii imobiliari care spun că nu știu legea?

R.P.: Majoritatea sunt oameni simpli care fac intervenții minore. Ei poate într-adevăr nu știu legea, deși acest lucru nu este scuzabil. Noi încercăm să luăm în considerare atât amploarea lucrărilor cât și condiția persoanei respective. Din păcate sunt și oameni care știu legea și sunt interesați să n-o știe. Mă refer aici la lucrări mari, dezvoltatori imobiliari, oameni care cunosc legea și care au o armată de juriști, avocați, sunt și firme mari, cu departament juridic, declară că ei n-au știut și din acest motiv au încălcat prevederile legale.

Rep.: Acum, indiferent că au știut sau nu, legea ar trebui să fie egală. Cam cât la sută din ce se strică mai revine la starea inițială?

R.P.:  Din păcate, puține sunt cazurile în care s-au remediat intervențiile ilegale. Pe de o parte, unele sunt ireversibile, când se distruge un monument sau se intervine brutal. Pe de altă parte, dispoziția revenirii la situația anterioară aparține procurorului sau instanței și în instanță ajung foarte puține dosare. Estimez că vreo zece la sută.

Rep.: Dintr-o medie de 140-150 ajung vreo 15…

R.P.:  Să zicem că 20 și instanța poate să dispună revenirea. Au fost cazuri în care s-a remediat situația, cum este pe Sofocle, lângă Biserica Ursulinelor, mai e un caz în Copșa Mare unde procurorul a dispus renunțarea urmăririi penale cu condiția revenirii la situația inițială și omul a înțeles gravitatea cazului. Există câteva cazuri, dar din păcate destul de izolate. În general rămâne o amendă, care nu este relevantă.

Rep.: Până să ajungem la cazurile îndepărtate din județ, pentru sibieni este foarte familiar centrul istoric. Dacă ne plimbăm acum pe Bălcescu vedem câteva exemplare de covrigării cu vitrine mari, reclame luminoase… Ce facem aici, în buricul Sibiului?

R.P.: Din păcate, și pe Bălcescu, în Piața Mare, Piața Mică, chiar și în Piața Huet s-a intervenit destul de mult. Sunt multe societăți comerciale care își pun firme neconforme, geamuri, vitrine mai mari decât ar prevedea regulamentul de urbanism. Noi încercăm de fiecare dată, prin propunerile pe care le facem parchetului, ca pe lângă amenzi sau alte sancțiuni stabilite de parchet, să se dispună și revenirea la situația anterioară. Realitatea este că sunt foarte refractari.

Rep.: Și aici chiar nu mai vorbim de oameni care să spună că nu cunosc legea, doar se află în centrul istoric al Sibiului.

R.P.:  Clar că vorbim de monumente istorice foarte valoroase și multe sunt intervenții care afectează aspectul imobilului. Una e să lucrezi la un zid prin pivniță și alta e modifici fațada, prin vitrină, ușă, decorațiuni. E mult mai grav. Noi, prin acțiunile noastre, trebuie să apărăm aspectul monumentelor istorice.

Rep.: Cât de strictă e legea când vorbim de centrul istoric? E nevoie de multe avize și aprobări dacă vreau să schimb parchetul sau să dau o lavabilă în cameră?

R.P.:  Legea este foarte strictă. Legea 50 pe 1991 prevede prin art. 24 că orice fel de intervenție, indiferent de valoarea ei este infracțiune. Am avut și intervenții minore pe care le-am cercetat, cum ar fi schimbarea unei uși interioare, parchet, zugrăveli…

Rep.: Cum ajungeți să aflați de ele?

R.P.:  Pentru orice intervenție legea prevede autorizație de la primărie și primăria cere aviz de la Cultură. Aceasta este calea de urmat indiferent de natura intervenției.

Rep.: Înțeleg că aflați de ele dacă este o cafenea, dar dacă este în casa unui proprietar?

R.P.: Cum v-am spus de la început, se pârăsc vecinii. Probabil nu-i deranjează că vecinul a schimbat o ușă, dar au conflicte de diverse motive și găsesc prin asta o modalitate de a se răzbuna. Primăria deviază reclamațiile către noi. Chiar dacă sunt lucrări minore, sunt obligați să facem dosare penale și să luăm măsuri.

Rep.: În munca de zi cu zi cum colaborați cu Primăria Sibiu, Direcția pentru Cultură sau Inspectoratul de Stat în Construcții? Vă ajutați, comunicați unii cu alții?

R.P.:  Colaborăm… sau colaboram cu Direcția pentru Cultură bine. Acum e o mică problemă că au un deficit de personal. Au rămas două sau trei persoane în toată Direcția care se ocupă de tot patrimoniul, indiferent că-i mobil, imobil… și noi ne bazăm în multe activități pe expertiza lor. În orice dosar penal trebuie să le cerem și lor părerea. Acum întâmpinăm reale probleme, ei fiind puțini.

Rep.: Restul au intrat în campanie electorală.

R.P.:  Cu primăria Sibiu iarăși colaborăm destul de bine. S-ar putea și mai bine. Primăria are obligația legală să amplaseze la toate intrările într-o zonă protejată, respectiv centrul istoric al Sibiului, pancarde sau însemne distinctive prin care proprietarii sunt înștiințați, conform legii 422 pe 2001, că locuiesc într-o zonă protejată.

Rep.: Eu n-am văzut așa ceva în Sibiu.

R.P.:  Nici nu aveți cum să le vedeți că nu sunt montate.  Cisnădia le-a montat. Am avut discuții pe această temă și spun că sunt prea multe intrări, că sunt prea scumpe… de aceea în multe dosare cetățenii spun că nu au știut. ”Nu mi-a spus nimeni că e spațiu protejat aici!”.

Rep.: Nici chiar așa…

R.P.:  Sarcina noastră este să demonstrăm că ei știau. Întrebăm la primărie: le-ați spus? ”Păi… nu!”. Cultura le-a spus? ”Păi… nu!”. Mai demonstrează să omul respectiv știa...

Rep.: Incredibil.

R.P.:  Aici nu mă refer numai la monumentele istorice în sine. După insistențele noastre și după multe discuții primăria a pus plăcuțele acelea, în perioada 2007 – 2008. Aici vorbim despre imobilele din zona protejată, care nu sunt monumente efective dar au același statut. Tot centrul istoric practic este monument istoric, conform Monitorului Oficial al României. Dar conform legii, el trebuie semnalizat ca atare. Primăria Sibiu, până în prezent, nu l-a semnalizat. Astfel întâmpinăm probleme la stabilirea laturii subiective a infracțiunii. Știa sau nu știa? E foarte greu de presupus că nu știi, când stai pe Bălcescu, că e o zonă protejată. Dar primăria nu i-a spus, Cultura nu i-a spus, omul se apără. ”De unde să știu?”. ”Scrie undeva?”.

Rep.: E o modalitate de a se eschiva.

R.P.:  Din păcate, da, este! Ca să revin, cu Consiliul Județean colaborăm bine în ceea ce privește cele două sit-uri UNESCO, Biertan și Valea Viilor, facem controale periodice și ședințe tematice, avem și comitete UNESCO din care fac parte. Cu Inspectoratul în Construcții colaborăm mai puțin bine. E o colaborare destul de rigidă, adesea se eschivează că au prerogative mai limitate pe acest domeniu.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815