Preotul academician. Mircea Păcurariu

Profesor de teologie, preot, istoric și cetățean de onoare al Sibiului, Mircea Păcurariu este unul dintre cei mai apreciați academicieni ai Sibiului. Recent a ieșit de sub tipar o nouă carte semnată de acesta, „230 de ani de învățământ teologie la Sibiu”, iar părintele spune că se pregătește să mai scoată o altă carte.

 Originar din Hunedoara, părintele Mircea Păcurariu și-a legat întreaga activitate academică de Sibiu, unde a fost profesor titular la catedra de Istoria Bisericii Române la Institutul teologic din Sibiu, iar în perioada 1992 - 2000 a fost decanul facultății. Din 2002 a ieșit la pensie, însă a mai rămas profesor consultant pentru doctoranzi încă opt ani, iar apoi și-a dedicat timpul liber lecturii. „În fiecare zi am program, în sensul că citesc și scriu foarte mult, mai ales de când m-am pensionat. În 60 de ani, am scris aproximativ 40 de cărți. Sunt multe, dar și timpul a fost lung, pentru că am început să scriu de când am terminat facultatea”. Acesta mai spune că se gândește la o nouă carte, dar mai are nevoie de puțin răgaz și o va scrie la Sibiel, acolo unde își va petrece întreaga vară și unde, spune el, e locul cel mai potrivit pentru scris.

 În 2012, Mircea Păcurariu a fost desemnat cetățean de onoare al Sibiului ca recunoaștere pentru întreaga sa activitate academică. „Această distincție a venit în urma activității mele, de care oamenii s-au arătat interesați și fostul primar, actualul președinte Iohannis și Ioan Cindrea m-au declarat cetățean de onoare la Sibiului și apoi al județului Sibiu. Eu nu am umblat  niciodată după astfel de distincții, dar dacă s-a socotit că merit, atunci am acceptat cu drag”, povestește preotul.

 Studii și eseuri interzise în perioada comunismului

 Mircea Păcurariu are 83 de ani și își amintește că situațiile neplăcute nu l-au ocolit în perioada comunismului. Cel mai supărător lucru în perioada respectivă era că nu i se publicau studiile și eseurile, pentru că erau considerate denigratoare la adresa regimului. „Acestea trebuiau să fie verificate la departamentul Cultelor, la Direcția Presei, și nu de puține ori mi-au fost respinse anumite articole. Erau refuzate pentru că considerau că scriam împotriva regimului, ceea ce nu era adevărat. Am scris un studiu foarte mare și cuprinzător, «Contribuția clerului la realizarea unirii principatelor din 1859» și a fost respins fără a se sta pe gânduri, motivând că biserica nu a avut niciun rol în toată lupta pentru unirea principatelor. Iar în carte nu apărea nicio referire la regimul de atunci. Dar așa era atunci, nicio carte de vizită nu se putea tipări fără o ștampilă specială din partea Direcției Presei județene și centrale. Doar cartea acesta a fost respinsă în întregime, în rest, la alte studii se făceau corecturi acolo unde nu le convenea lor ceva, interveneau în text, iar uneori schimbau sensul, doar că lumea, oamenii de cultură își dădeau seama că s-a intervenit în text”, spune acesta.

 Trei dosare la Securitate

 Pe vremea comunismului, biserica era o instituție tolerată și era acceptată doar ca să nu fie învinuit regimul că nu acordă libertate cultelor religioase. Preoții erau oarecum marginalizați și, mai ales, supravegheați de Securitate. Preotul Mircea Păcurariu spune că a avut trei dosare la Securitate. „De la CNSAS am primit cele trei dosare din care a reieșit că am fost în permanență urmărit. Au fost și lucruri tendențioase în dosare, anumiți oameni care nu mă plăceau au spus o mulțime de lucruri neadevărate despre mine. Dar eu nu m-am manifestat ca un adversar al regimului și, cu toate acestea, am avut trei dosare, care aveau 150 de pagini”.

Ultima notă care s-a dat despre acesta a fost în 15 decembrie 1989, cu o săptămână înainte de izbucnirea „așa-zisei revoluții” din decembrie, după cum o caracterizează părintele. „Era un referat făcut de un colonel de securitate care a încercat să mă racoleze în așa fel încât să devin colaborator, dar am refuzat categoric și atunci a cerut superiorilor săi să fiu supravegheat cu și mai multă atenție. Apoi a urmat ce a urmat și am scăpat și de urmărire”.

 Societatea de azi, o realitate tristă

 Părintele Păcurariu consideră că ce s-a întâmplat în decembrie ‘89 a produs niște schimbări, dar nu a fost o revoluție în adevăratul sens al cuvântului. „Din păcate, urmările nu sunt prea bune și nu s-a ajuns la ceea ce ne-am dorit noi atunci. Am crezut că va fi o schimbare profundă, dar au rămas cam aceiași în vârf, doar că sub alte denumiri și cu o altă mască”. Mircea Păcurariu nu este mulțumit nici de faptul că nu se acordă o atenție potrivită față de învățământ, față de cultură și crede că asta nu ne poate duce într-o direcție bună. „Societatea de azi are, din păcate, mai multe părți rele decât bune și oricât de mult s-ar strădui președintele să le îndrepte îi va fi foarte greu. S-au adunat prea multe, e prea multă corupție și asta are rădăcini adânci. Corupția e ca un pom sădit acum 26 de ani care continuă să tot crească, chiar dacă e un pom rău”.

 Sursă foto: Ziarul Lumina

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Daniela Solomon